Într-un virulent articol, rețeaua americană de televiziune CNN îi denunță pe președinții turc, Recep Tayyip Erdogan, și maghiar, Viktor Orban, ca ceea ce numește pericole pentru democrație și NATO, subliniind legăturile acestora cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, care s-ar folosi de ei.
„Președintele rus Vladimir Putin are destui aliați în suficiente locuri pentru a pune piedici în eforturile alianțelor occidentale de a-i zădărnici ambițiile – adâncind prăpastia dintre statele membre, care se potrivește de minune scopurilor sale”, scrie editorialistul David A. Andelman.
„Faceți ca Erdogan și Orban să devină irelevanți!”
„Cel mai apropiat aliat al lui Putin în Uniunea Europeană, premierul ungar Viktor Orban, a amenințat că se va opune prin veto sancțiunilor propuse împotriva petrolului rusesc, pe care celelalte 26 de state membre le-au aprobat. În mod similar, în cadrul NATO, președintele turc Recep Tayyip Erdogan nu vede cu ochi buni posibila aderare a puterilor istoric neutre, Finlanda și Suedia, restul Alianței fiind de acord cu aderarea acestora.
Cu acest tip de prieteni utili în Orban și Erdogan, Putin ar putea fi perfect poziționat pentru a-și continua drumul actual în Ucraina sau dincolo de ea – cu impunitate. Au apărut o multitudine de idei diferite despre cum să tratăm aceste crize care amenință să afecteze capacitatea, dacă nu chiar voința, de a se confrunta direct cu Kremlinul.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a plecat în fugă la Budapesta pentru a-l înfrunta pe Orban, săptămâna trecută. Dar, în cele din urmă, Von der Leyen nu a putut raporta decât că a reușit să «clarifice problemele» cu omul forte din Ungaria.
De asemenea, s-au depus eforturi diplomatice considerabile pentru a-l convinge pe Erdogan să își schimbe opiniile, deși continuă să condamne asistența acordată de Finlanda și Suedia grupului kurd PKK, pe care Turcia îl consideră o organizație teroristă.
Și puțini sunt cei care vor să riște să piardă cea mai mare armată permanentă din cadrul NATO, după cea a SUA, mai ales una care controlează, de asemenea, Bosforul strategic și accesul la Marea Neagră.
Deci, ce să facem cu aceste întârzieri toxice impuse de Ungaria și Turcia? Răspunsul este din păcate simplu – să jucăm același joc pe care Putin îl joacă de ani de zile. Atunci când nu poți câștiga după regulile tradiționale, ocolește-le. În acest caz, faceți ca Orban și Erdogan să devină irelevanți. Toți ceilalți 26 de membri ai UE ar trebui pur și simplu să pună în aplicare embargoul petrolier. Iar NATO ar trebui să deschidă calea pentru aderarea Suediei și Finlandei.
„S-a gândit mult la excluderea Turciei din NATO”
Ce ar putea face Ungaria sau Turcia, în cel mai rău caz – să dea pe cineva în judecată? Să se retragă? Oricum, s-a gândit mult la excluderea Turciei din NATO – mai ales după ce Erdogan a cumpărat sisteme rusești de apărare aeriană S-400 din Rusia acum trei ani.
Poate că acum este tocmai momentul să le ținem pur și simplu piept acestor lideri singuratici care au reușit să își croiască drum adânc în instituțiile democratice.
S-ar putea să nu fie atât de improbabil. «Aveți absolută dreptate să îndemnați UE să meargă mai departe fără Ungaria», mi-a spus profesorul Robert I. Rotberg de la Harvard, directorul fondator al programului Intrastate Conflict de la Kennedy School of Government, într-un schimb de e-mailuri.
Regula «unanimității» a fost o prostie de la bun început și acum este momentul să o testăm, a adăugat Rotberg. Deși a recunoscut ceea ce alții s-au temut – că Ungaria ar putea trimite decizia la Curtea Europeană de Justiție – ceea ce este atât rău, cât și bun.
«Ar dura ani de zile să se rezolve», a continuat Rotberg, «legând UE în noduri». Cu toate acestea, Curtea Europeană de Justiție a respins deja contestațiile maghiare la sancțiunile financiare uriașe aplicate de UE pentru încălcarea de către Orban a drepturilor și libertăților democratice.
Între timp, dacă celelalte 26 de state membre ale UE își vor pune în aplicare boicotul, Rusia va pierde o piață importantă pentru petrolul său, care ar putea deveni permanență dacă continentul își continuă misiunea de a se desprinde de resursele energetice ale Moscovei.
„Crearea unei Curți Internaționale Anticorupție pentru a-i judeca”
O soluție la problema pusă de liderii Ungariei și Turciei, pe care Rotberg o urmărește în mod activ împreună cu un grup format din aproximativ 40 de foști șefi de stat și un număr egal de laureați ai Premiului Nobel, este crearea unei Curți Internaționale Anticorupție. El a remarcat că acesta «ar fi un loc bun pentru a-i judeca pe Erdogan, Orban, Putin și mulți alții. De aceea este necesară. Așadar, ne mișcăm».
Putin se joacă de ani de zile cu conceptul de unanimitate. De fapt, Rusia a jucat această carte încă de când Iosif Stalin a stabilit jocul la Conferința de la Ialta din 1945, când a cerut un drept de veto pentru toți cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU ca preț pentru a accepta să participe la Națiunile Unite – iar Franklin Roosevelt și Winston Churchill, disperați și ei de ajutorul sovietic pentru a termina cu puterile Axei, au fost de acord, deși, aparent, fără să aprecieze cu adevărat consecințele finale.
Problema nu este diferită de dilema stabilită de părinții fondatori ai Americii prin crearea Colegiului Electoral. Scopul inițial al acestuia a fost, cel puțin în parte, de a convinge statele americane mai mici să accepte o uniune despre care credeau – pe bună dreptate – că, altfel, ar fi fost dominată de o mână de state mai mari.
Această teamă și compromisul și-au depășit de mult utilitatea și sunt acum folosite pentru a ține ostatică majoritatea populației SUA în fața capriciilor unei minorități. În cazul UE și NATO, ca să nu mai vorbim de Consiliul de Securitate al ONU, acest lucru a luat-o razna cu adevărat. A sosit momentul ca democrațiile să proclame că ajunge – că dreptul va fi forțat să triumfe. În cele din urmă, cu asta vom fi cu toții mai puternici”.