Premierul Olandei, Mark Rutte, a spus-o direct, joi, 24 iunie: „Ungaria nu mai are ce căuta în Uniunea Europeană”, după ce parlamentul de la Budapesta a adoptat o lege estimată de Bruxelles drept „homofobă”.
Rutte a făcut această declarație înainte de Consiliul European, în acord cu o scrisoare de protest a 18 state membre împotriva noii legi promovate de guvernul maghiar al lui Viktor Orban.
Este prima dată când primul ministru al unui stat UE spune cu subiect și predicat că un alt stat membru nu-și mai are locul în blocul comunitar. E drept, Mark Rutte nu spune ce profituri realizează multinaționalele din blocul comunitar care „au ce căuta” în Ungaria. Așa că preferă vorbe politicianiste și amenințări fără muniție.
Premierul gay al Luxemburgului se simte „stigmatizat”
Primul ministru luxemburghez Xavier Bettel a fost și mai direct în timpul Consiliului European, conform remarcilor raportate de Politico împotriva lui Viktor Orban: Ne cunoaștem de opt ani, dar mă afectează (legea maghiară), a declarat Bettel care a fost primul șef de guvern aflat în funcție care s-a căsătorit cu un alt bărbat din Europa. „Vedeți câți tineri LGBTI se sinucid. Este foarte rău. Este o stigmatizare”.
Această lege anti-LGBT nu este singura răfuială a Bruxelles-ului cu Budapesta: controlul presei, reforma curții constituționale, refuzul solidarității în problema migrației… Dar poate UE să excludă acest stat membru?
Nu, un stat membru nu poate fi exclus
Părinții fondatori ai Uniunii Europene, precum Robert Schuman sau Jean Monnet, nu și-au imaginat că un membru al clubului european ar putea adopta valori care să contravină valorilor europene. Nici nu au prevăzut că un stat membru ar putea chiar să dorească să plece.
Din acest motiv, numai odată cu Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare în 2009, a fost introdus articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care oferă unui stat membru posibilitatea de a părăsi Uniunea. O opțiune luată de britanici în momentul Brexitului.
Premierul portughez Antonio Costa, care gestionează în prezent președinția Consiliului Uniunii Europene, a reamintit joi seară în dezbateri că „UE nu este un imperiu în devenire precum URSS” . „Ați decis în mod voluntar să vă alăturați clubului, ne-am bucurat că doriți să faceți acest lucru. Dar dacă vă alăturați acestuia, trebuie să îi respectați regulile și valorile”.
Greu și de sancționat
„Vocația statelor care aderă la Uniunea Europeană este aceea de a împărtăși aceleași valori și, de asemenea, aceleași îndatoriri și drepturi ca și celelalte state membre”, a reamintit, pentru Ouest-France, Eric Maurice, șeful biroului de la Bruxelles al Fundației Robert Schuman.
„Nici guvernul polonez, nici cel maghiar nu și-au exprimat dorința de a pleca. Aceste două state nu intenționează să părăsească UE, dar au decis să adapteze valorile și îndatoririle pe care le implică apartenența la Uniunea Europeană la viziunea lor despre lume și aceasta este problema pe care Uniunea Europeană trebuie să o gestioneze” , a analizat el.
Singurul instrument existent pentru a sancționa Ungaria rezidă în articolul 7 din tratatele europene, considerat a fi „arma nucleară”, deoarece conduce la suspendarea drepturilor de vot ale unei țări în Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene, unde se iau decizii.
Dar chiar și cu procedurile lansate împotriva Poloniei și Ungariei, Consiliul European, care reunește șefii de stat și de guvern, nu poate lua o astfel de decizie. Deoarece este nevoie de unanimitate pentru un astfel de vot iar Polonia și Ungaria se protejează reciproc. Și li se alătură și premierul populist al Sloveniei, Janez Jansa.
Cum să nu fie penalizată populația maghiară
„Sunt întotdeauna puțin surprinsă că prima soluție care este propusă pentru a face presiune asupra acestor țări este scenariul plecării”, a declarat europarlamentarul Gwendoline Delbos-Corfield (EELV – Les Verts), raportor al Parlamentului European cu privire la situația maghiară . „Mai degrabă, ar trebui să punem presiune pe propriile noastre guverne naționale să acționeze cu adevărat”.
Una dintre căile actuale este acordarea de fonduri europene numai cu condiția respectării valorilor Uniunii Europene, ceea ce ar fi o veste proastă pentru mulți oligarhii apropiați de Viktor Orban în Ungaria. Comisia a declarat deja că nu va acorda fonduri europene municipalităților poloneze care s-au declarat „zone libere de LGBT”.
Prin urmare, întreaga miză pentru partenerii Ungariei constă în exercitarea unei presiuni asupra lui Viktor Orban fără a sancționa cetățenii acestei țări.
„Opozițiile din aceste țări precum Ungaria și Polonia deseori invită mai degrabă să fie lăsate să inverseze echilibrul național de putere decât să practice o ingerință care va fi percepută prost de populație și care, dimpotrivă, va hrăni discursul anti-european al guvernanților și ar fi contraproductivă”, estimează Marion Gaillard, istoric și lector specializat în probleme europene la Sciences Po Paris.