Reflectând o strategie de război șocant de violentă și demodată, forțele rusești au bombardat orașele și localitățile din Ucraina cu o avalanșă de rachete și alte muniții, cele mai multe dintre acestea putând fi considerate relicve relativ rudimentare ale Războiului Rece. Cu aceasta analiză a ieșit pe piață New York Times, unul dintre cele mai importante ziare din America.
NYT susține că a examinat peste 1.000 de imagini realizate de către fotoreporterii săi și de către fotografii de la agențiile de presă care lucrează pe teren în Ucraina, precum și dovezi vizuale prezentate de către agențiile guvernamentale și militare ucrainene.
Jurnaliștii au identificat și clasificat mai mult de 450 de cazuri în care au fost găsite arme sau grupuri de arme în Ucraina.
Arme interzise de tratatele internaționale
În total, au fost identificate peste 2.000 de muniții , dintre care marea majoritate erau neghidate. Magnitudinea dovezilor colectate și catalogate de The Times arată că utilizarea acestor tipuri de arme de către Rusia nu a fost limitată sau anormală. De fapt, ea a constituit coloana vertebrală a strategiei de război a țării încă de la începutul invaziei.
Dintre armele identificate de The Times, peste 210 erau tipuri de arme care au fost interzise pe scară largă în temeiul tratatelor internaționale.
Muniții neghidate
Marea majoritate a armelor identificate de The Times erau muniții neghidate, care nu sunt precise și, prin urmare, pot fi folosite în număr mai mare pentru a distruge o singură țintă. Amândoi acești factori cresc probabilitatea ca obuzele și rachetele să cadă în zone populate de civili. În Ucraina, Rusia s-a bazat foarte mult pe atacuri cu rază lungă de acțiune cu arme neghidate, precum obuziere și rachete de artilerie.
Aceste arme rusești neghidate, din epoca Războiului Rece, au capacitatea de a trage mult dincolo de raza de acțiune a ochiului uman – la mulți kilometri dincolo de punctul în care un soldat ar putea vedea eventuala țintă. Pentru a folosi aceste arme în mod legal la distanțe mari, Rusia ar trebui să folosească drone sau soldați cunoscuți sub numele de „observatori avansați” pentru a urmări unde lovesc armele și apoi să transmită prin radio corecțiile. Până de curând, au existat puține dovezi că ar fi făcut acest lucru.
Rachete de artilerie precum Grad de 122 de milimetri au fost lansate cu mult înainte de inventarea armelor cu ghidaj de precizie. Ele au fost concepute pentru ceea ce se numește „foc de saturație” – în care o mână de lansatoare de rachete mobile, fiecare dintre ele putând lansa până la 40 de rachete în aproximativ 20 de secunde, pot oferi aceeași putere de foc ca și câteva zeci de obuziere remorcate mai mari. În esență, acestea pot inunda o zonă cu focoase care explodează în succesiune rapidă.
În primele săptămâni ale invaziei, Rusia a mutat multe dintre atacurile sale în zone foarte populate cu infrastructură civilă, lovind biserici, grădinițe, spitale și facilități sportive, adesea cu muniții imprecise cu rază lungă de acțiune, neghidate, care puteau fi aruncate orbește de la distanță, provocând distrugeri mult dincolo de granițele teritoriului ocupat.
Muniții cu dispersie
The Times a găsit rămășițele distinctive ale focoaselor de muniție cu dispersie împrăștiate în Ucraina – acestea au fost fotografiate uneori acolo unde au aterizat, alteori unde au fost adunate în grămezi. Munițiile sunt o clasă de arme care cuprind rachete, bombe, rachete, obuze de mortier și de artilerie care se desfac în aer și distribuie submuniții mai mici pe o suprafață mare.
O serie de organizații neguvernamentale au raportat răniri și decese în Ucraina ca urmare a munițiilor cu dispersie.
Se știe că forțele militare atât ale Rusiei, cât și ale Ucrainei au folosit muniții cu dispersie în Donbas în timpul luptelor din 2014 și că au folosit arme în spații civile. Însă, de la invazia din 24 februarie, cu excepția unei singure utilizări cunoscute atribuite trupelor ucrainene, dovezile au indicat o utilizare aproape exclusivă de către forțele rusești.
Grenade, mine, substanțe incendiare
The Times a identificat alte arme criticate pe scară largă de comunitatea umanitară internațională: grenade de mână folosite drept capcane și mine antipersonal. Mina de teren POM-3, interzisă în conformitate cu legile umanitare internaționale, poate ucide și mutila civili mult timp după încheierea unui conflict.
Oficialii militari ucraineni au raportat că au găsit astfel de mine terestre în regiunile Harkov și Sumî. Acestea reprezintă un nou tip de armă, echipată cu senzori care pot detecta trecerea oamenilor prin apropiere – spre deosebire de tipurile mai vechi de mine terestre, care explodează de obicei atunci când oamenii calcă pe ele sau lovesc firele de declanșare atașate.
Alte arme folosite sunt mici săgeți de oțel eliberate de anumite tipuri de obuze. Folosirea lor nu încalcă neapărat dreptul umanitar internațional, dar armele ar putea să încalce legile războiului dacă se consideră că provoacă suferințe inutile sau dacă sunt folosite în zone civile din cauza naturii lor letale și nediscriminatorii.
În egală măsură și termita, un compus incendiar folosit în unele rachete și bombe rusești, care au fost văzute explodând în aer, împrăștiind batoane de termită în flăcări pe sol. Dreptul internațional interzice în mod specific utilizarea lor în apropierea zonelor civile.
Pericolul munițiilor neexplodate
Chiar și munițiile ghidate, care în general nu sunt interzise, pot fi în conflict cu legile umanitare internaționale dacă sunt folosite pentru a afecta civili sau structuri fără o țintă militară justificată. The Times a găsit dovezi ale existenței a peste o duzină de arme ghidate în locații civile.
Există și problema munițiilor neexplodate. The Times a găsit dovezi vizuale a peste 120 de rachete, bombe, obuze și alte muniții din Ucraina care nu au detonat sau au fost abandonate. Acest număr este cu siguranță doar vârful icebergului, potrivit experților, care au declarat că o curățare adecvată de acese arme va dura ani de zile.