Atacurile împotriva gazoductelor Nord Stream 1 și 2 au ridicat temeri că sunt în pericol și alte infrastructuri strategice: cablurile submarine care conectează lumea la internet. Exploziile de la cele două gazoducte importante care leagă Rusia de Uniunea Europeană au determinat factorii de decizie occidentali să se întrebe: care va fi următoarea țintă?
Nimeni nu și-a asumat încă responsabilitatea pentru atacurile împotriva conductelor Nord Stream. Dar oficialii americani și europeni s-au grăbit să arate cu degetul spre Kremlin – pe fondul avertismentelor că rețeaua labirintică de cabluri submarine care alimentează internetul global ar putea fi o țintă tentantă.
O autostradă digitală submarină
Până în prezent, puține sau chiar niciunul dintre aceste cabluri de internet – care conectează toate continentele lumii și reprezintă autostrada digitală pentru orice, de la videoclipurile de pe YouTube până la tranzacțiile de pe piața financiară – au fost sabotate vreodată de agenții de informații străine sau de actori neguvernamentali.
Dar amenințarea este reală. În parte, acest lucru se datorează securității slabe din jurul acestor cabluri și dorinței unor regimuri autoritare precum Rusia de a ataca ținte nemilitare și de a folosi așa-numitele tactici de război hibrid, scrie Politico. „Sunt o țintă în conflicte de mai bine de un deceniu”, a declarat Keir Giles, expert în războiul informațional rusesc la Chatham House, un think tank. „Dacă nu se acordă o atenție deosebită securizării acestor bunuri vitale, țările occidentale nu pot fi învinuite decât pe ele însele”.
Aproape tot traficul de internet din lume este transportat printr-o rețea globală de peste 400 de conducte de fibră optică care, în total, se întind pe 1,3 milioane de kilometri. Acestea sunt operate aproape exclusiv de companii private precum Google și Microsoft, precum și de Alcatel Submarine Networks din Franța și, din ce în ce mai mult, de Huawei Marine Networks din China.
Există zeci de astfel de cabluri care leagă UE de Statele Unite – probabil cea mai importantă relație digitală din lume – deși rețele similare leagă America Latină de Asia și, respectiv, Africa de Europa. O parte a vulnerabilității se datorează amplasării acestor cabluri. Acestea se întind pe tot globul și sunt adesea situate în zone extrem de îndepărtate, care sunt ușor accesibile submarinelor sau vehiculelor subacvatice fără pilot. De asemenea, lipsa unei supravegheri de reglementare a modului de funcționare a acestor rețele face dificilă protejarea lor de către companii și guverne. Cele mai multe dintre aceste conducte sunt situate în apele internaționale.
Există, de asemenea, așa-numitele „choke points”, sau zone pivotale în care se intersectează cablurile submarine majore, care reprezintă unele dintre țintele potențiale cu cel mai mare risc. Pentru Europa, acestea includ Gibraltar și Malta, unde multe dintre conexiunile UE cu Asia ajung după ce trec prin Canalul Suez din Egipt. Pentru SUA, coasta New York-ului este principalul punct de legătură cu Europa. Țărmurile vestice ale Regatului Unit reprezintă un nod de legătură între SUA și restul Europei.
Care este amenințarea și dacă este reală?
Îngrijorările s-au axat pe posibilitatea ca un guvern străin – cum ar fi Rusia, China sau Coreea de Nord – să saboteze aceste cabluri submarine, care sunt în mare parte nesupravegheate și nu se află sub controlul guvernelor occidentale. Oficialii din domeniul securității naționale au avertizat că regimurile adverse ar putea, de asemenea, să încerce să se conecteze la aceste conducte în scopuri de supraveghere, deși atât SUA, cât și autoritățile europene au desfășurat astfel de activități în largul mării.
Riscul nu este nou. Timp de cel puțin un deceniu, factorii de decizie politică au tras semnale de alarmă cu privire la faptul că cablurile de internet submarine reprezintă o țintă ușoară și au nevoie de mai mult sprijin guvernamental pentru a le menține în siguranță. Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a declarat că cablurile submarine sunt vitale nu doar pentru scopuri ale societății civile și „pentru diferite capacități militare”. Majoritatea armatelor occidentale pot apela rapid la comunicații prin satelit de rezervă în cazul în care aceste cabluri submarine sunt compromise.
Deocamdată, aproape două treimi din toate defecțiunile detectate la aceste cabluri sunt legate direct de transportul maritim, fie din cauza plaselor pescadoarelor, fie că ancorele navelor provoacă accidental daune, potrivit datelor TeleGeography. Restul defecțiunilor se datorează în mare parte uzurii normale sau unor motive de mediu, cum ar fi cutremurele. Nu există cazuri confirmate de guverne care să taie cablurile din motive geopolitice, deși două rețele submarine norvegiene separate au fost avariate în noiembrie 2021 și, respectiv, ianuarie 2022, din cauza unei presupuse activități umane. Până în prezent, Oslo nu a atribuit aceste defecțiuni niciunui grup anume.
Cum ar arăta un atac?
Oficialii militari britanici și americani au avertizat în repetate rânduri că Rusia are abilitățile tehnice necesare pentru a scoate din funcțiune părți din infrastructura de internet submarină a lumii pentru a paraliza unele dintre rețelele digitale ale Occidentului. Aceste conducte sunt adesea situate la mai puțin de 100 de metri sub apă și ar fi nevoie fie de un submarin, fie de un vehicul fără pilot pentru a amplasa explozibili în punctele critice ale rețelei.
„Rusia și-a crescut capacitatea de a pune în pericol aceste cabluri submarine și de a exploata potențial aceste cabluri submarine”, a declarat Tony Radakin, șeful armatei britanice, în ianuarie.
Nimeni nu neagă faptul că Moscova are capacitatea de a ataca aceste obiective. Dar ceea ce îi lipsește este capacitatea de a efectua atacuri la nivel mondial la o scară care să blocheze semnificativ infrastructura de internet a Occidentului. În ultimii ani, companiile au construit mai multe redundanțe în rețelele lor submarine, în primul rând pentru a se asigura că orice pagubă pe termen scurt nu va afecta în mod semnificativ activitatea online a oamenilor. Pe măsură ce utilizarea internetului a crescut vertiginos, la fel au crescut și aceste conducte de mare adâncime care acum conectează părți disparate ale lumii prin intermediul mai multor rute alternative.
Dacă Kremlinul ar ataca, de exemplu, ar putea distruge o parte a unei rețele regionale care leagă țările baltice de restul Europei. Dar pentru a avea un impact pe termen lung asupra rețelei mondiale de cabluri submarine, Rusia – sau orice alt agresor – ar trebui să acționeze la o scară care ar fi probabil ușor de detectat de către agențiile de securitate naționale occidentale. De asemenea, ar afecta accesul propriilor cetățeni la internet.
„Nu mai suntem în poziția în care am fost odată, în care dacă tai un cablu, totul cade”, a declarat Keir Giles.