Ungaria a aruncat un pietroi în lacul UE după ce parlamentul de la Budapesta a adoptat o lege care interzice promovarea homosexualității în rândul minorilor. Pare alb pe negru și destul de lămurit. Legea, spune ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, nu este îndreptată împotriva vreunei minorități, ci împotriva pedofililor.
„Această lege nu spune nimic despre orientarea sexuală a adulţilor. Ea spune numai că, până la vârsta de 18 ani, educaţia sexuală a copiilor ţine exclusiv de părinţii lor, asta-i tot”, a explicat șeful diplomației maghiare.
Există țări care sunt fățiș împotriva LGBT. Altele care sunt pentru. Altele adoptă linia de mijloc: e treaba lor, câtă vreme nu fac prozeliți.
Însă UE, și nu numai, abordează chestiunea drepturilor LGBT, mai mult, o pune în practică, după principiul „cine nu este cu noi este împotriva noastră”. Dar Occidentul nu a trăit ce a urmat după aceste vorbe, de Lenin rostite, a trăit numai Estul, vândut pe șervețele de hârtie către URSS.
Același Occident care, într-un trecut deloc îndepărtat, nu a fost deloc cloșcă cu persoanele homosexuale, fie ele (sau mai ales) importante sau celebre.
Corectitudinea politică, un gol de sens
Corectitudinea politică comportă o linie de acțiune principală, aceea de a vedea dușmani la tot colțul. Mai mult, dacă nu sunt, ei trebuie inventați. În cazul de față, dușmani ai minorităților homosexuale.
Logic, corectitudiea politică (după unii, groparul civilizației ocidentale) nu prea face sens: discriminarea LGBT ține de comportamentul oamenilor, de un fenomen social, nu de grija să nu spui ceva ofensator pentru minorități.
Dacă înlocuiești expresii precum „negrule” sau „băi, homo” cu „afro-american” și „LGBT” sau „minoritate sexuală”, asta nu îmbunătățește cu nimic relațiile dintre hetero și homosexuali sau dintre albi și negri.
Albul heterosexual este de vină. Din naștere
La acest ultim capitol, tot corectitudinea politică trasează linia de bază: a priori, albul este de vină, în primul rând din cauză că s-a născut așa. A admira realizările și cultura albe devine echivalentul unei blasfemii prin care se recunoaște inegalitatea dintre oameni, opresiunea carevasăzică, împotriva celor ne-albi, a minorităților.
Corolarul corectitudinii politice este turnatul a basculante de cenușă în cap, chiar și pentru „discriminări” nefăcute, dar care pândesc, precum drobul de sare, în viitor.
Heterosexualitatea, o aventură personală
Uniunea Europeană devine turnul Babilonului atunci când pe masă se află probleme majore precum apărarea, amenințarea Rusiei, comerțul și amenințarea Chinei, relațiile cu noua administrație de la Washington, durabilitatea resurselor energetice, combaterea sărăciei, etc.
În schimb, vorbește aceeași limbă atunci când e vorba să apere, de fapt să impună, LGBT ca normă de bază, ca fundament al lumii noi, în timp ce heterosexualitatea este împinsă tot mai mult să devină o aventură personală, marginală, o apucătură de „Evul Mediu”, cum a spus Jean Asselborn, ministrul luxemburghez pentru afaceri externe și europene.
UEFA, cartonaș roșu pentru LGBT
Astfel, cele 13 țări au cerut Comisiei Europene să acționeze împotriva Ungariei care, sub pretextul că „protejează minorii”, „discriminează persoanele LGBT și violează dreptul libertății de expresie. Franța, una din țările semnatare, a denunțat o „asimilare periculoasă între pornografie și homosexualitate”, și a regretat că UEFA a refuzat să lumineze în culorile steagului LGBT stadionul din Munchen pentru meciul Germania-Ungaria.
Dubla măsură
În egală măsură, tentativele de a impune heterosexualitatea persoanelor LGBT se vor pedepsi. Chiar cu cinci ani cu închisoarea, după cum a legiferat, marți, 22 iunie, parlamentul din Canada.
Aceste „terapii de conversie”, cum au fost numite, sunt denunțate ca „pseudoștiințifice, ineficiente și periculoase”. Se prea poate și chiar se poate.
Dar cum trebuie atunci denunțate încercările LGBT de a face prozeliți, de a face, cum spunea Ungaria, propagandă în rândul minorilor? De a îmbrăca școlarii în fustă? De a inocula încă de la vârsta abecedarului că sexul feminin și masculin sunt o realitate discutabilă și, la o adică, se poate și, mai ales trebuie, invers?
„Diversitate”, răspunde Uniunea Europeană.
Mai e mult până la interzicerea afișării în public a unui bărbat cu o femeie, sau a unei femei cu un bărbat? Până la interzicerea sărutului heterosexual? Pe când și un avertisment „atenție, conținut normal explicit” pentru toate acestea?