Primirea pe care cetățenii din Europa Centrală și de Est au arătat-o prima dată refugiaților ucraineni se diminuează încet-încet, în special în țările mai pro-ruse, cum ar fi Slovacia și Bulgaria, unde „privilegiile” refugiaților sunt criticate, iar acum se fac comparații cu criza refugiaților din 2015.
Potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), aproape șase milioane de refugiați din Ucraina au fugit din țară de la începutul războiului. Polonia și România au primit cei mai mulți dintre ei (3,2 milioane și, respectiv, 889.000). Aproximativ 772.00 s-au mutat în Rusia și 577.000 în Ungaria.
Tensiuni socio-economice
În timp ce guvernele adoptă o retorică de primire și oferă ajutor umanitar, în Europa Centrală și de Est au avut loc proteste de stradă împotriva refugiaților ucraineni. Cu toate acestea, atitudinile pozitive față de aceștia prevalează în majoritatea țărilor. O excepție notabilă este Bulgaria, unde 38% dintre cetățeni au o atitudine pozitivă față de refugiați, în timp ce 18% au o atitudine negativă, se arată în cel mai recent sondaj.
„Este un fenomen comun faptul că solidaritatea necondiționată cu refugiații de război slăbește în timp în țările gazdă vecine. Tensiunile socio-economice pot declanșa reacții populare spontane, inclusiv violente”, a declarat pentru Euractiv Zsolt Zádori, ofițer de presă la ONG-ul pentru drepturile omului Comitetul Helsinki din Ungaria (HHC).
Resentimentele cresc, în timp ce disponibilitatea de a ajuta scade, a confirmat activistul slovac Branislav Tichý, care a petrecut mai multe săptămâni la granița slovaco-ucraineană. „Primele proteste și dezaprobarea publică față de ajutorarea refugiaților din Ucraina apar în Slovacia. Narațiunea „cum rămâne cu noi și cu copiii noștri slovaci” începe să ia amploare”, a scris el într-o postare pe Facebook.
Prea multe beneficii?
O problemă comună în țările din Europa Centrală și de Est este reprezentată de beneficiile pe care le primesc refugiații. Narațiunea potrivit căreia guvernele au mai multă grijă de refugiați decât de cetățenii lor este prezentă în toate țările și este exacerbată de activitățile partidelor de extremă dreapta. În cafenelele și barurile slovace, cetățenii se plâng de transportul public gratuit și de bonurile de masă acordate refugiaților ucraineni de către guvern după începerea războiului.
În Bulgaria, partidul naționalist pro-rus Varazhdane, care are sprijinul a aproximativ 10% din alegători, răspândește tot felul de știri false despre refugiații ucraineni, bazate pe afirmația că mulți bulgari trăiesc în sărăcie și că, în loc ca statul și UE să aibă grijă de ei, toată atenția se concentrează asupra ucrainenilor. Partidul ceh de extremă-dreapta Libertate și Democrație Directă a criticat, de asemenea, actualul guvern pentru ajutorul acordat refugiaților ucraineni.
La sesiunea parlamentară de marți (10 mai), liderul partidului, Tomio Okamura, a declarat că calitatea educației pentru cetățenii cehi va scădea după sosirea copiilor din Ucraina și că nu vor exista suficiente locuri în grădinițe pentru copiii cehi. Okamura a pus, de asemenea, sub semnul întrebării cât de mult ajutor umanitar merge către ucraineni.
Chiar și în Polonia, care este în mod tradițional antirusească, partidul naționalist Confederația susține că refugiații ucraineni se bucură în prezent de prea multe privilegii în Polonia. Cu toate acestea, potrivit ultimului sondaj, ajutorul pentru refugiați se bucură încă de sprijinul a peste 90% dintre polonezi.
„Să fii gelos pe refugiați pentru o conopidă prăjită, o rușine”
Retorica anti-refugiați și resentimentele tot mai mari au dus deja la mai multe incidente. În Bulgaria, o ucraineancă venită în țară cu copilul ei mic și-a găsit mașina cu o târnăcop înfipt în capotă, în timp ce mașina unei familii ucrainene din Slovacia a fost stropită cu simbolul rusesc Z. În Ungaria, o cărămidă a fost aruncată într-o locuință pentru refugiați.
Cu toate acestea, incidentele violente au fost limitate. În cele mai multe cazuri, resentimentul în creștere ia o altă formă. În Slovacia, unii șoferi de autobuz au refuzat să îi lase pe refugiați să urce gratuit în autobuz, în ciuda faptului că au fost obligați de guvern.
Atât Zádori, cât și Tichý indică guvernele și responsabilitatea acestora în prevenirea și depistarea unor astfel de infracțiuni. „Guvernul are control asupra modului în care se desfășoară acest lucru. Cu cât statul este mai capabil să-i ajute mai mult pe ucraineni să se integreze, cu atât mai puțin spațiu există pentru ca acest lucru să provoace conflicte și să apară ura”, a declarat Tichý. „Cu toate acestea, să fii gelos pe refugiați pentru o conopidă prăjită și o alocație de 69 de euro pentru situații de dificultate este pur și simplu o rușine”, a adăugat el.
Pactul UE privind migrația
La scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, Euractiv a relatat la fața locului despre situația de pe insula Lesbos, unde au avut loc valuri masive de migrație în 2015. Și în 2015, comunitățile locale au primit cu bucurie refugiații din est, dar, pe fondul lipsei unei abordări comune a UE față de migrație, sentimentul de bun venit s-a transformat rapid în nemulțumire locală.
Europarlamentarul de stânga Stelios Kouloglou a declarat atunci că, dacă nu se adoptă o politică comună de migrație la nivelul UE, este o chestiune de timp ca refugiații „albi” să se confrunte cu situații similare pe termen lung. Discuțiile privind o politică comună de migrație promovată de Comisia Europeană în 2020 au fost blocate.
Vicepreședintele Comisiei, Margaritis Schinas, a declarat la un eveniment în septembrie 2021 că se așteaptă ca noul acord propus să fie încheiat imediat după alegerile prezidențiale din Franța.