NATO își întărește flacul estic dar se uită și mai la est: la China

Alianța NATO și-a întărit flancul estic din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei, dar atenția sa începe să se îndrepte și mai mult spre est: spre China.

Acest lucru a dus la critici din partea unora dintre statele membre ale Alianței, dar și a Beijingului, care consideră că NATO se abate de la mandatul său inițial. Aceste critici susțin că alianța transatlantică ar trebui să rămână doar atât, transatlantică.

Un model NATO în regiunea Indo-Pacific?

Cu toate acestea, China a fost inclusă în noul concept strategic al Alianței, publicat în vară, și pe agenda reuniunii ministeriale NATO de la București din această săptămână.

„China nu este un adversar, dar își intensifică modernizarea militară, își sporește prezența din Arctica până în Balcanii de Vest, din spațiu până în spațiul cibernetic și caută să controleze infrastructura critică a aliaților NATO”, a semnalat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, înaintea reuniunii.

Postura NATO în fața Rusiei implică zeci de mii de soldați și importante capacități militare, de la sisteme de apărare aeriană și lansatoare de rachete, la avioane de luptă și nave de război desfășurate în întreaga Europă.

De asemenea, aliații desfășoară în mod regulat exerciții comune pe uscat, pe mare și în aer, desfășurate oriunde între Arctica și Mediterana. Ar putea acest model să fie reprodus în Indo-Pacific pentru a contracara China? Puțin probabil.

Dar patru aliați ai NATO, inclusiv doi europeni, au interese în zona Indo-Pacific și orice conflict în această zonă i-ar putea implica. Prin urmare, obiectivul este de a anticipa ce s-ar putea întâmpla în regiune, care ar trebui să fie răspunsul Alianței și ce înseamnă acest lucru pentru apărarea europeană.

„Într-o zi, China ar putea ataca SUA”

SUA, cel mai mare contribuabil la NATO, se află în spatele inițiativei Alianței de a considera China o amenințare și de a se pregăti în consecință, deoarece coasta sa vestică și teritoriile sale de peste mări, inclusiv Hawaii și Guam, o transformă, de asemenea, într-o țară din Pacific.

Washingtonul a citat China în ultima sa Strategie de securitate națională drept „cea mai importantă provocare geopolitică” și „singurul competitor care are atât intenția de a remodela ordinea internațională, și are, din ce în ce mai mult, puterea economică, diplomatică, militară și tehnologică pentru a face acest lucru”.

Secretarul de stat american Antony Blinken a subliniat, după reuniunea NATO de miercuri, că „nu căutăm un conflict cu China; dimpotrivă, vrem să îl evităm”, dar că „lucrăm pentru a ne adapta în mod concret pentru a face față provocării”.

Cu toate acestea, la Pentagon, „se gândește în mod absolut că într-o zi China ar putea ataca Statele Unite”, a declarat pentru Euronews Kristine Berzina, cercetător senior în domeniul politicii de securitate și apărare la think tank-ul German Marshall Fund of the United States. „Este acest lucru extrem de probabil pe termen scurt? Nu. Este posibil pe termen mediu și lung? Da, este o preocupare”, a adăugat ea.

UE, nu pe aceeași lungime de undă cu SUA

Strategia SUA față de China, conform documentului său de securitate națională, include asigurarea faptului că aliații și partenerii sunt pe aceeași lungime de undă pentru a acționa „cu un scop comun și pentru o cauză comună”. Cu toate acestea, aliații europeni nu au ajuns încă la acest punct, mai ales pentru că nu evaluează amenințarea militară cu același sentiment de urgență.

Țările UE văd China ca pe un rival sistemic, ca pe un concurent și ca pe un partener, iar gradul în care China este văzută ca fiind una dintre acestea variază de la o capitală la alta, în mare parte în funcție de legăturile economice.

Dar mai mulți factori au început să încline balanța tot mai mult spre partea de rival sistemic. Aceștia sunt legați de refuzul Chinei de a condamna războiul început de Rusia în Ucraina, conștientizarea tot mai mare a faptului că investițiile chineze în infrastructura critică europeană pot implica riscuri de securitate și dezechilibrul comercial mare în beneficiul Chinei, Beijingul limitând accesul jucătorilor străini la piața sa.

Există, de asemenea, retorica mai agresivă față de Taiwan, pe care Beijingul îl consideră parte a teritoriului său, comportamentul său de intimidare în Marea Chinei de Sud și disputa de frontieră cu India. Cu toate acestea, bătălia cu China, în Europa, este în principal una de valori, influență și interese.

Strănută Beijingul, tușește Europa

Regiunea Indo-Pacific este un centru comercial global. Aproximativ 60 % din comerțul maritim trece prin Asia și aproximativ o treime prin Marea Chinei de Sud, astfel încât orice perturbare în această zonă ar avea consecințe și pentru Europa.

„Există o multitudine de situații în domeniul geostrategic și geoeconomic care pot preocupa țările membre NATO și, în special, probleme de aprovizionare sau chiar probleme alimentare, de mediu, într-un fel, chiar și marile pandemii, toate aceste probleme sunt probleme de securitate”, a declarat Philippe Le Corre, cercetător senior la Carnegie Europe.

„Este vorba de securitate în sensul cel mai larg, nu este vorba doar de arme, muniții și rachete”, a adăugat el. Eforturile continue ale Chinei de a-și folosi puterea economică și influența geopolitică pentru a semăna dezbinarea în cadrul organizațiilor internaționale sunt, de asemenea, din ce în ce mai grăitoare, spun experții.

„Lumea organizațiilor internaționale sau diplomația multilaterală sunt un lucru incredibil de important pentru Uniunea Europeană și pentru țările europene”, a declarat Berzina, citând ca exemplu încercările Organizației Mondiale a Sănătății de a investiga originile pandemiei Covid-19. „China a încercat să intre în toate organizațiile internaționale relevante și le-a subminat strategic din interior”.