Nu și-ar fi închipuit faimosul compozitor rus o manifestație a balerinelor chiar în fața Operei Palais Garnier. Reacția artiștilor față de reforma sistemului de pensii, propusă de Emmanuel Macron – un proiect controversat care se împotmolește în blocaje sindicale – ține de vârsta de pensionare: conform noii legi ar trebui să fie la 64 de ani. Nedeslușită este situația și în România, ce face un artist care trage “cel puțin 20 de ani” ? Este la cheremul instituțiilor de cultură de stat și municipale, sau cum s-o chema. Care, oricum, nu fac nimic.
Balerinii n-au treabă cu polițiștii, cadre militare etc (altminteri mulți grăbiți pensionari la 45 de ani), până și pe vremea comunismului (Rusia, și nu numai) – artiștii aveau un statut special. Celebritatea o primești (dacă o primești) după un calvar care începe la 5 ani, e practic un sport de performanță și ceva în plus – e diferența. Acum, un spectacol gratuit, titrează presa franceză, spre deliciul trecătorilor. Așa e, grevele pot lua uneori forme grațioase, angajații de la Garnier au dovedit-o, oferind trecătorilor o interpretare insolită. Sprijiniți de orchestra “Lacul Lebedelor”, zeci de dansatori au denunțat “unul dintre cele mai vechi regimuri din Franța”, un fapt fără precedent în orașul luminilor, alături de Opera Bastillie, ambele instutiții au pierdut peste peste 8 milioane de încasări la box office.
“Incepem dansul clasic la varsta de opt ani. Pana la sfarsitul adolescentei ne confruntam cu afectiuni fizice recurente. La varsta de 42 de ani suferim de artrita, fracturi, hernii, iar unele dintre noi au implanturi de titan la solduri.Este un regim care datează din 1968. Cum să menții un regim de concurență la vârsta de 42 de ani. Majoritatea dansatorilor au probleme clare de sănătate –proteze de titan în șold, reumatism cronic, fracturi sau hernie. Cum poți să faci o excelență peste 60 de ani, este ridicol și absolut imposibil”, spune balerina Heloise Jocqueveil. Este incert un viitor al “mecanismului pensiei artiștilor până în 60 de ani”, un paragraf al programului-far al lui Macron, dar (așa cum au cântat protestatarii-balerini) „La Marseillase” nu se pupă cu „Lac de Cygnes”. În fine, un Piotr Ilici, trufaș, homo, bogat, arogant, (normal, își stia valoarea) și le-a mai avut și cu heruvimii. De ascultat. Și poate exemplul dansatorilor din Paris va fi urmat și de Opera Română, unde situația nu e cu nimic mai bună. Și dansatorii noștri se luptă cu hățișul legilor interpretabile, făcute după ureche de niște oameni care nu au nimic în comun cu arta, cu anii de sacrificiu ai unui balerin. Însă la noi se tace mâlc. Pe când o grevă? Sau măcar un proiect de lege coerent din partea conducerii Operei Naționale?