Turcia caută să supună Siria, Cipru și Armenia. Planurile lui Erdogan, dezvăluite la tv: expansiuni, cuceriri, zone de influență!

Puterea militară este unul dintre principalele argumente ale Turciei în lupta sa pentru influență. Și tocmai la televiziunile turcești se înmulțesc emisiunile în care se vorbește de expansiuni, cuceriri, zone de influență.

În contextul războiului din Ucraina, rolul tot mai important al Ankarei în politica mondială devine din ce în ce mai evident. Turcia a devenit o platformă pentru discuțiile din primăvară dintre Moscova și Kiev (deși fără succes), a fost considerată unul dintre garanții securității postbelice pentru Ucraina, a creat condițiile pentru aderarea Suediei și Finlandei la NATO, a participat la organizarea exportului de cereale ucrainene din portul Odessa, a mediat în recentul schimb de prizonieri între Federația Rusă și Ucraina.

Argumentele militare ale lui Erdogan

Privind dincolo de relațiile Ankarei cu Ucraina și Rusia, se poate vedea că, în general, Turcia este foarte activă în politica externă, și adesea chiar contrar dorințelor altor puteri majore.

Turcia are motive să se considere un actor important pe scena mondială. Este foarte posibil ca această țară să intre în conflict cu Rusia, având divergențe cu aceasta în diverse chestiuni – de la conflictul din Nagorno Karabah la crizele din Siria și Libia. În același timp, Ankara rămâne de mare importanță pentru Occident, deoarece joacă un rol cheie în regiunea Orientului Mijlociu – prin urmare, opinia sa în toate problemele trebuie luată în considerare.

Puterea militară este unul dintre principalele argumente ale Turciei în lupta sa pentru influență. Se știu investițiile mari ale SUA în apărarea Turciei în timpul Războiului Rece. Cu toate acestea, chiar și după prăbușirea Pactului de la Varșovia și suspendarea confruntării globale, Ankara nu a permis ca armata sa să fie slăbită.

În ceea ce privește pregătirea de luptă a forțelor sale armate, țara se află, potrivit unor date, în primele zece din lume, iar potrivit altora, în primele cinci. În cadrul blocului NATO, armata turcă rămâne a doua ca mărime (după cea americană). Cheltuielile militare ale Ankarei au crescut doar recent, aproape dublându-se în ultimii 10 ani, ajungând la aproximativ 20 de miliarde de dolari pe an.

Separat, țara își dezvoltă complexul militar-industrial: vorbește despre propriul avion de luptă de generația a cincea, despre navele sale și despre crearea de arme. Dronele Bayraktar sunt la mare căutare pe piață. Iar în 2022, trei companii turcești din domeniul apărării – Aselsan, Turkish Aerospace Industries (TAI) și Roketsan – au intrat chiar în topul primilor 100 de lideri mondiali în ceea ce privește profiturile.

Influență și dominare – cu forța, dacă este necesar

În atari condiții, la televiziunile din Turcia se prezintă diverse planuri militare ale țării, prin care președintele Recep Tayyip Erdogan ar căuta să domine, să pună la punct – și chiar să le ocupe – Siria, Cipru și Armenia.

În aprilie, țara a lansat o operațiune militară împotriva kurzilor irakieni, care sunt în favoarea creării unui stat propriu. În august, au fost efectuate lovituri asupra pozițiilor kurde din Siria. De asemenea, Ankara a sprijinit Azerbaidjanul în conflictul cu Armenia (potrivit unor analiști, Turcia chiar provoacă agresiunea Baku împotriva vecinului său și îi ajută pe azeri să-și pregătească operațiunile militare).

Recent, Erdogan a promis să consolideze prezența militară a Turciei în nordul ocupat al Ciprului, după ce SUA au ridicat embargoul de apărare asupra insulei.

Pe de altă parte, Ankara a semnat cu guvernul Libiei un acord cu privire la concesionarea către Turcia a Zonei Economice Exclusive (ZEE) a Libiei pentru explorarea zăcămintelor de petrol și gaze de către companii turcești. Potrivit ministrului turc de Externe, Ankara a semnat două memorandumuri cu privire la hidrocarburi și un protocol cu ​​guvernul Libiei.

Acesta prevede concesionarea către Ankara a Zonei Economice Exclusive a Libiei, în forma în care aceasta a fost delimitată în înțelegere cu Turcia printr-un memorandum de cooperare turco-libiană, pe care Grecia îl consideră ilegal pentru că încalcă zonele economice exclusive ale celorlalte țări de la Marea Mediterană.