Dacă contractul legat de Future Submarine Program, (atribuit francezilor de la Naval Group) pentru livrarea a 12 submarine de tip Shorfin Barracuda (clasa „Attack”) a fost întâmpinat cu multe critici în presa australiană, în special datorită creșterii costurilor, decizia de a-l anula pentru a oferi Royal Australian Navy cel puțin 8 submarine cu propulsie nucleară, ca parte a unei alianțe cu SUA și Marea Britanie (AUKUS), dă naștere la o „lungă listă” de întrebări.
Prima dintre toate se referă tocmai la alegerea propulsiei nucleare pentru viitoarele submarine ale RAN. Când a luat în considerare guvernul australian această opțiune când, cu doar un an în urmă, nici măcar nu a fost menționată în „Planul de structură a forțelor”, darămite în revizuirea strategică actualizată?
Nuclear, într-o țară fără industrie de profil
Evoluțiile din jurul Australiei, sub impulsul Chinei, sunt motivul avansat de Scott Morrison, primul ministru al Australiei. Ce fapt major, care a avut loc de atunci, ar fi putut motiva o astfel de schimbare? Deocamdată, noua alianță a declanșat un serios conflict diplomatic cu Franța.
În ceea ce privește submarinele de atac nuclear (SNA), Canberra spune că cel puțin opt vor fi construite în Australia, o țară care nu are competențe în materie. Acest lucru ridică problema know-how-ului și a forței de muncă calificată, care era deja o preocupare pentru contractul atribuit Naval Group.
În ceea ce privesc costurile, nu este sigur că Canberra se descurcă atât de bine. În decembrie 2019, Marina SUA a comandat nouă SNA de tip Virginia pentru mai mult de 22 miliarde de dolari (aproape 19 miliarde de euro la prețurile actuale).
Ceea ce oferă o imagine a facturii pe care Ministerul Apărării australian va trebui să o achite. Și dacă se adaugă transferuri de tehnologie și crearea unui instrument industrial dedicat, precum și a unor instalații specifice, nota de plată riscă să fie foarte piperată, scrie Opex 360.
„Rămân întrebări cu privire la infrastructura nucleară (dacă este cazul) necesară în Australia. Ce va accepta opinia publică? Cum va aborda Apărarea problemele de securitate ale tehnologiei nucleare cu Marea Britanie și SUA? De unde vor veni proprietatea intelectuală și expertiza tehnică? Cum vor fi gestionate?”, se întreabă Australian Defence Magazine.
„Pe termen scurt”. Cine se oferă?
Mai mult, întrucât primul SNA nu va fi livrat marinei australiene înainte de 2040, trebuie luate în considerare costurile legate de modernizarea celor șase submarine de tip Collins pe care le implementează în prezent. Pentru a le actualiza vor fi necesare aproape patru miliarde de euro. Aceasta este, în orice caz, suma avansată de guvernul australian atunci când și-a confirmat intenția de a prelungi durata de viață a navelor în cauză.
Timp de douăzeci de ani, prin urmare, Royal Australian Nevy va avea de-a face cu cele șase submarine Collins … În același timp, va trebui să pregătească echipaje pentru a-și implementa viitoare submarine cu propulsie nucleară. Acest lucru ridică, din nou, problema resurselor umane, știindu-se că apărarea australiană are dificultăți în recrutare.
Cu toate acestea, duminică, 19 septembrie, ministrul australian al Apărării, Peter Dutton, și colegul său de la Finanțe, Simon Birmingham, au indicat că Canberra are în vedere închirierea „pe termen scurt” a submarinelor cu propulsie nucleară din SUA și Marea Britanie.
„Acest lucru ne-ar putea permite să ne instruim marfinarii și să ne ofere abilitățile și cunoștințele necesare”, a spus Birmingham.
Cu excepția faptului că este greu de imaginat că Royal Navy ar putea să se despartă de unul dintre SNA-urile sale de tip Astute. Doar să transfere omologului ei australian un SNA de tip Trafalgar recent retras din serviciu, în scopuri de formare și instruire.
HMS Trenchant ar putea fi acela: în curând va fi înlocuit de HMS Anson. În ceea ce privește marina SUA, ar avea cel puțin un SNA de tip Los Angeles în rezervă (USS Jacksonville) Ar putea lua calea spre Australia?