RĂZBOI ÎN UCRAINA. Pericolul deșeurilor radioactive / Țara care începe „proiectul secolului”Războiul din Ucraina a arătat riscurile depozitării la suprafață a deșeurilor radioactive. Suficient pentru ca Elveția să înceapă să-și îngroape deșeurile radioactive în subteran, un proiect aflat la un punct de cotitură decisiv.
„Suntem la 300 de metri sub pământ într-un laborator anume săpat” pentru a studia îngroparea deșeurilor radioactive în argilă, explică geologul Christophe Nussbaum, șeful laboratorului internațional Mont Terri, lângă Saint-Ursanne, în cantonul Jura.
200.000 de ani sau 8.000 de generații
Trei locații din nord-estul Elveției, aproape de Germania, sunt în cursa pentru a primi aceste deșeuri. Operatorii fabricii sunt de așteptat să-și anunțe preferința în septembrie. Guvernul va decide în 2029, dar oponenții ar putea lansa un referendum. Centrul Mont Terri este de fapt alcătuit din 1,2 km de galerii săpate în stâncă.
Nișele, ai căror pereți de aproximativ 5 m înălțime sunt stabilizați cu beton special proiectat, găzduiesc diverse simulări de depozitare, grație unor cantități mici de elemente radioactive monitorizate de mii de senzori.
Au fost efectuate peste 170 de experimente pentru a simula diferitele faze – plasarea deșeurilor, etanșarea galeriilor, monitorizarea – și pentru a reproduce toate efectele fizice și chimice imaginabile, scrie Boursorama.
Potrivit experților, este nevoie de aproximativ 200.000 de ani – sau aproximativ 8.000 de generații de ființe umane – pentru ca radioactivitatea celor mai toxice deșeuri să revină la nivelul său natural.
Însă cercetătorii, Nussbaum, analizează un depozit a cărui durată este estimată la aproximativ „un milion de ani, deoarece este durata pentru care trebuie să se asigure o izolare în siguranță”. Până acum „rezultatele sunt pozitive”.
Greenpeace: Punem căruța înaintea cailor
Pentru Greenpeace, Elveția se mișcă prea repede. „Sunt o mulțime de întrebări tehnice care sunt nerezolvate: adică garanția că sistemul nu va duce la degajări de radioactivitate, fie în 100, 1.000 sau 100.000 de ani”, indică Florian Kasser, responsabil în cadrul ONG-ului pe probleme nucleare.
Punem căruța înaintea cailor pentru că, fără a fi rezolvat o grămadă de chestiuni, căutăm situri”, continuă el, considerând că și Elveția ar trebui să decidă mai întâi cum va fi semnalat situl pentru a nu fi uitat și cum să fie conștiente de pericol generațiile din secolele următoare.
În Elveția, deșeurile radioactive sunt produse de mai bine de 50 de ani în centralele electrice și sunt gestionate de Societatea cooperativă națională pentru depozitarea deșeurilor radioactive (Nagra), fondată în 1972 de către operatorii centralelor nucleare și de Confederație.
Deocamdată, ele se află într-un „depozit intermediar” în Würenlingen, la aproximativ 15 km de Germania. Foarte puține țări se află în stadii avansate de depozitare geologică profundă a deșeurilor radioactive. Doar Finlanda a construit o locație (din granit), iar Suedia a dat undă verde la sfârșitul lunii ianuarie îngropării deșeurilor, tot în granit.
Apoi vine Franța, al cărei proiect Cigeo, pilotat de Agenția Națională pentru Managementul Deșeurilor Radioactive (Andra), plănuiește să depoziteze deșeurile radioactive în subteran în Bure (Meuse), în rocă argilosă. „Așteptăm declarația de utilitate publică și, în același timp, vom depune și o cerere de autorizație de construire”, explică purtătorul de cuvânt al Andra, Emilie Grandidier, în cadrul vizitei la Mont Terri.
83.000 m3 de deșeuri radioactive
În urma accidentului nuclear de la centrala de la Fukushima, Elveția a decis să renunțe la energia nucleară, dar treptat: cele patru reactoare folosite pot servi atâta timp cât centralele sunt sigure.
Aproximativ 83.000 m3 de deșeuri radioactive, inclusiv o minoritate de mare activitate, vor trebui îngropate. Acest volum corespunde scenariului unei durate de funcționare de 60 de ani a centralelor nucleare de la Beznau, Gösgen și Leibstadt, precum și de 47 de ani pentru cea din Mühleberg închisă la sfârșitul anului 2019.
Lucrările la depozitul de deșeuri ar trebui să înceapă până în 2060. „Este proiectul secolului: de 50 de ani am făcut cercetări științifice, iar acum avem 50 de ani pentru autorizarea și realizarea proiectului”, indică Félix Glauser, purtător de cuvânt al Nagra.
Perioada de monitorizare se va întinde pe câteva decenii înainte ca situl să fie sigilat în următorul secol.
