Administrația Biden și-a irosit tot capitalul politic încercând să resusciteze acordul nuclear cu Iranul – sau mai degrabă încercând să vândă ideea că un acord ar bloca accesul regimului de la Teheran la arme nucleare.
Dar să credem că un acord va opri avansul nuclear al mullahilor este, din păcate, ridicol, estimează Majid Rafizadeh, profesor universitar format la Harvard, strateg și consilier, membru al consiliului de administrație al Harvard International Review și președinte al International American Council on the Middle East.
Trucuri pentru a păcăli comunitatea internațională
Regimul iranian s-a lăudat cu trucurile pe care le-a folosit pentru a păcăli comunitatea internațională. Acordul din 2015 prevedea, de exemplu, că miezul reactorului nuclear de la Arak va fi betonat și dezactivat. Prin urmare, agenția de știri Fars a afirmat că regimul a turnat beton în țevi și a distrus miezul reactorului. Departamentul de Stat al SUA, sub administrațiile Obama-Biden, a confirmat, de asemenea, această decizie.
Ulterior, Ali Akbar Salehi, fostul șef al Organizației Iraniene pentru Energie Atomică, a recunoscut în mod deschis că Iran nu a respectat această cerință, inducând astfel în mod deliberat în eroare comunitatea internațională.
Chestionat de televiziunea de stat iraniană, Salehi a declarat: „De trei ani, recunoaștem că nu am cimentat reactorul cu apă grea de la Arak. Întrebat de gazda televiziunii regimului despre videoclipul în care se vede cum se toarnă beton în țevile reactorului de la Arak, Salehi a răspuns: „Nu erau țevile pe care le vedeți aici. Cumpărasem țevi asemănătoare, dar nu am putut anunța acest lucru la acel moment. Doar o singură persoană din Iran știa, cel mai înalt oficial al regimului. Nimeni altcineva nu știe despre asta. Trebuia să fim isteți. Pentru a nu tăia poduri, a trebuit să construim și poduri, astfel încât, dacă trebuia să ne întoarcem, să o putem face rapid”.
Avertismentele Israelului
O altă înșelăciune a avut loc în ceea ce privește detectarea particulelor radioactive la Turquz Abad în timpul acordului nuclear din 2015 și reticența Iranului de a răspunde la întrebări simple ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) cu privire la prezența oricăror instalații nedeclarate și secrete ale Teheranului.
În timpul acordului din 2015, mai multe studii, care ulterior s-au dovedit a fi corecte, au susținut că Iranul desfășura activități nucleare secrete. Premierul israelian de atunci, Benjamin Netanyahu, a subliniat, de asemenea, într-un discurs ținut în 2018 în fața Adunării Generale a ONU, că Iranul are un „depozit secret pentru a ascunde cantități masive de echipamente necesare pentru un program secret de arme nucleare”.
În același timp, Institutul pentru Știință și Securitate Internațională (ISIS) și Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), două organizații nepartizane cu sediul la Washington. DC, au publicat rapoarte detaliate potrivit cărora Iranul ar avea instalații nucleare clandestine în ciuda acordului nuclear, scrie Gatestone Institute.
Totul pregătit pentru o armă atomică
Acordul din 2015 prevedea ca regimul iranian să dețină materiale nucleare specifice doar în cantități limitate. Dar un raport al AIEA a declarat că mullahii au încălcat acordul prin deținerea unei cantități mai mari de apă grea – necesară pentru producerea de arme nucleare – decât se aștepta.
În prezent, administrația Biden depune eforturi susținute pentru a relansa un acord nuclear, refuzând să vadă că regimul iranian a blocat negocierile pentru atingerea pragului nuclear. Mai mulți oficiali iranieni de rang înalt, inclusiv șeful energiei atomice a țării, au lăudat capacitatea Republicii Islamice de a construi o bombă nucleară.
Institutul pentru Știință și Securitate Internațională a publicat un studiu care confirmă acest lucru: „Iranul are cantități suficiente de hexafluorură de uraniu îmbogățit (UF6) sub formă de uraniu îmbogățit la aproape 20% și 60%, ceea ce îi permite să producă suficient uraniu de calitate militară, 25 kg, pentru o singură armă nucleară în mai puțin de trei săptămâni. Iranul nici măcar nu ar fi nevoit să folosească stocul său de uraniu îmbogățit cu 5%. Acumularea de stocuri de uraniu îmbogățit cu 20% și 60% a scurtat în mod periculos intervalul de timp (pentru accesul la o armă nucleară)”.
Administrația Biden și Europa – cu concesii nesfârșite și o lipsă uimitoare de descurajare – încă încearcă să vândă lumii un Iran ostil, cu arme nucleare. Mullahii conduc o țară pe care Departamentul de Stat al SUA a numit-o principalul sponsor mondial al terorismului sponsorizat de stat.
S-ar putea crede că administrația Biden speră să-i mituiască pe mullahi cu un trilion de dolari pentru a nu bombarda Israelul în timpul mandatului său de președinte. Dar dacă ar face-o imediat după aceea, ar fi bine?
Acordurile încheiate de Biden sau de Obama nu împiedică un Iran prădător să desfășoare un program nuclear menit să producă arme nucleare; de fapt, aceste acorduri facilitează accesul Iranului la puterea nucleară și îi legitimează armele.