Guvernul SUA cheltuie anual pentru înarmare, nu doar prin DoD, ci toate departamentele luate împreună, în jur de 1,5 trilioane de dolari; dar o mare parte din această sumă este ascunsă în hârțogăria Departamentului de Trezorerie, care transmite națiunii americane ideea falsă că doar aproximativ 800 de miliarde de dolari ajung la Petagon. În realitate, e aproape dublu! Și acești bani iau drumul complexului militar industrial, poate cea mai temută castă de pe glob!
După Al Doilea Război Mondial, US Army a intrat treptat într-o poziție de dominație copleșitoare în lume.
Iar SUA s-au transformat cu adevărat într-o dictatură militară (una bine mascată, servind intereselor elitei din spatele complexului militar industrial) la 25 iulie 1945, când Truman afirma că, dacă America nu va cuceri Uniunea Sovietică, atunci există riscul ca URSS să cucerească America. Și astfel a început Războiul Rece.
De la visul lui Truman la predicțiile lui Obama
În scurt timp, SUA s-au plasat pe orbita unei politici externe de război permanent – țelul suprem: puterea americană să devină una globală prin acapararea tuturor statelor în sfera de influență a Washingtonului. Cucerește (fără arme) și controlează întreaga lume.
Visul lui Truman este visul american de azi. Declarația dată de ex-președintele Barack Obama în fața cadeților absolvenți de la West Point, la 28 mai 2014, spune totul:
„Statele Unite sunt și rămân singura națiune indispensabilă de pe glob. Acest lucru a fost adevărat pentru secolul trecut și va fi adevărat pentru secolul care va veni. Agresiunea Rusiei față de fostele state sovietice tulbură capitalele Europei, în timp ce creșterea economică și militară a Chinei îi îngrijorează pe vecinii săi. Din Brazilia până în India, clasele de mijloc în creștere concurează cu noi, iar guvernele caută să aibe un cuvânt de spus tot mai mare în forumurile globale. Va fi sarcina generației voastre să răspundă provocărilor acestei lumi noi”.
Când interesele private stabilesc politica externă
Extinderea puterii militare americane în anii ’40-’50 a reprezentat la început un mijloc de a obține stabilizarea economiei mondiale și de a servi intereselor securității naționale. Dar, în timp, a devenit un scop în sine, iar azi servește exclusiv interesele unei caste care folosește proiecția puterii ca o modalitate de a justifica sporirea continuă a cheltuielilor 1militare.
Deja la Washington se vorbește că grupuri puternice plasate în funcții înalte militare, politice și corporative, profitând de conflictele globale și împărtășind interese (atenție, nu numai financiare!) comune, au devenit principalii actori care stabilesc, elaborează și pun în aplicare politica externă a SUA.
Puternicul complex militar industrial, deasupra tuturor
Ceea ce distinge casta din spatele complexului militar industrial de alte grupuri puternice din societatea americană (care, de asemenea, caută avansarea propriilor interese) este faptul că această elită nu reprezintă o clasă conducătoare bazată exclusiv pe interesul privat.
Puternicul complex militar industrial american se află deasupra tuturor, de la Big Pharma la Big Finn, pentru că este format dintr-o coaliție indestructibilă: agenții civile (Senatul și CIA) care modelează politica militară a SUA, instituții militare, firme private, grupuri de reflecție și cercetare. Toate sunt centrate și legate de Pentagon!
Ca urmare a puterii care rezultă din angajarea în funcții birocratice de vârf, precum și din proprietatea asupra capitalului, interesele acestei caste conducătoare depășesc simpla acumulare de bogăție și includ dorința de a se menține la putere pentru decenii la rând și de a exercita presiuni asupra modelării politicii publice a țării.
Interesul comun suprem – creșterea cheltuielilor de apărare!
A profita de pe urma războiului nu este o nouate, războaiele au fost dintotdeauna purtate măcar parțial pentru câștig economic. Complexul militar industrial american nu diferă deloc – tratează războiul ca pe o afacere: casta din spatele lui urmărește să-și tragă partea leului din bogăția existentă într-o afacere de război.
În consecință, deciziile privind alocarea sumelor pentru apărare, producția de arme și operațiunile militare sunt motivate doar de interesele (profit și putere) castei din spatele complexului militar industrial, nu neapărat de cerințele de securitate ale națiunii americane.