Banii dați de la stat pentru învățământul privat ar trebui redirecționați către unitățile publice din zone defavorizate, susține Constantin-Șerban Iosifescu, preşedintele Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP). Și vorbim aici de peste 700 de milioane de lei cheltuiți anual pentru afacerile școlilor private.
Din 2016, când Guvernul Cioloș a decis să nu mai amâne aplicarea unui articol din Legea Educației, unitățile de învățământ private acreditate au început să primească de la buget aceeași finanțare ca și școlile publice. Măsura a stârnit atunci mari nemulțumiri, în special în rândul sindicatelor din Educație, care au atras atenția că elevii de la stat vor fi dezavantajați. În fapt, autoritățile din România au început să practice tactica lui Robin Hood pe invers, în sensul că lua de la săraci ca să dea la bogați. Mai mult, la insistențele patronilor școlilor private, Guvernul Orban a decis anul acesta să extindă finanțarea învățământului particular și la unitățile autorizate pe perioada stării de alertă, majorând bugetul pentru privați la circa 700 milioane de lei pe an, pentru cei peste 100.000 de elevi. ”Nu îmi aduc aminte să se fi înregistrat vreo scădere a taxelor în școlile private după ce statul a început să finanțeze și acest tip de învățământ. Există o Directivă Europeană care cere trecerea învățământului privat în sfera serviciilor, pentru că, până la urmă, este vorba despre agenți economici care ar trebui să plătească TVA ca orice altă firmă, nu să fie scutiți, ca învățământul public. Nici controale ale Curții de Conturi nu am auzit că s-ar fi făcut în unitățile de învățământ privat, în condițiile în care vorbim, totuși, de bani publici”, ne spune președintele ARACIP, Constantin-Șerban Iosifescu.
O mie de școli cu dublă finanțare
Cu foarte mici excepții, salariile cadrelor didactice din unitățile de învățământ private sunt cu 10-20% mai mari decât ale celor din unitățile publice. Cu toate acestea, reprezentanții școlilor private susțin că din banii dați de stat ar acoperi doar 35% din salariile personalului, în condițiile în care au același cost standard per elev achitat de stat ca și învățământul public. ”În România funcționează peste 1.000 de unități de învățământ preuniversitar particulare de nivel preșcolar, primar, gimnazial și liceal în care sunt școlarizați peste 100.000 de preșcolari/elev, în care lucrează aproximativ 20.000 de persoane, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic. Din cele 1.000 de unități de învățământ particulare, 40% sunt unități de învățământ acreditate, restul fiind autorizate, iar pentru majoritatea unităților de învățământ, costul salarial reprezintă aproximativ 60 -70% din total venituri, iar 10-15 % reprezintă costuri cu chiria spațiului în care își desfășoară activitatea. Unitățile acreditate reușesc să acopere aproximativ 35% din cheltuielile salariale din contravaloarea costului standard per elev primit de la bugetul de stat”, se arăta într-un comunicat al Asociației Școlilor Particulare. Pe de altă parte, taxele pe care le plătesc părinții pentru un an de învățământ privat sunt cuprinse între 3.200 de euro și 8.200 de euro.
Privații, fără bani de la stat
Cercetările au arătat că învățământul privat nu are niciun avantaj față de cel public și totul se raportează la banii pe care îi au părinții și pe care îi investesc în meditații, ne spune președintele Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, Constantin-Șerban Iosifescu. ”Evaluarea testelor PISA a arătat că la performanță este vorba despre influența factorilor care țin de veniturile familiei, de nivelul de educație al părinților, pentru că veniturile mari le permit să angajaze meditatori indiferent dacă sunt la stat sau la privat. Ideea, pe care o subliniază și PISA, este că finanțarea privată nu aduce valoare adăugată în performanțele elevilor față de finanțarea statului. După părerea mea, banii de la bugetul de stat cu care se finanțează învățământul privat ar putea merge în școlile foarte defavorizare din zone sărace. Pe privat eu l-aș lăsa destul de liber, pentru că el are resurse, are părinți cu bani, influenți, iar în schimbul libertății să nu mai ceară resurse de la stat, dar asta presupune schimbarea legii. În Finlanda, de exemplu, nici nu există învățământ privat. Finlandezii chiar au refuzat să acrediteze o școală în România, susținând că nu pot accepta așa ceva, pentru că la ei tot învățământul este gratuit”, ne-a mai precizat președintele ARACIP, Constantin-Șerban Iosifescu.