Chiar daca se va marita sau deja s-a casatorit (n-am inteles exact si nu-mi pasa, important e ca s-a cuplat), fiind inca in doliu, Gabriela Vrinceanu Firea nu merita tratata ca femeile din Iran, care sint ucise cu pietre. Invocam in exces morala, traditiile, smerenia atunci cind vine vorba despre altii. Nu ma privesc acrobatiile intime ale acestei doamne. Dar ma enerveaza ca madam Vrinceanu Firea se da fecioara pe partea profesionala. Si nu e. In România, nici macar declaratiile de avere nu induc mai mult in eroare decit CV-urile. Parcurgind pomelnicul lung cit un meniu al priceputei femei, te izbeste o amestecatura de functii si calitati, de zici ca s-au reincarnat Titu Maiorescu si Nicolae Iorga sub fustele cucoanei. A fost, este si va fi dregatoare guvernamentala, analista pe politic, directoare de publicatie economica si scriitoare. La ultima rubrica, tanti se sparge! A comis versuri, dar nu pentru sufletelul ei sensibil. Le-a aruncat pe piata in volum, iar acest puseu de vanitate a terminat-o. Poeziile sint de nivel „flori, fete si baieti, fotbalisti si cintareti”. Puerilisme de oracol, te strici de ris! Mirarea dumneavoastra – „bine, bine, si cum a reusit in viata?” – mi se pare legitima. Folosind o reteta veche. Intriga, staruinta, bagat farmec la inaintare, miere in urechile sefilor, otrava pentru subalterni. Cind n-are argumente, te lucreaza.