Napoleon sta in fata mea. Semet, uitindu-se cu privirea-i de otel in tariile patriei. Stam in curtea stabilimentului si ne bucuram de soare. Deci, ma uit la Napoleon si-mi aduc aminte ca a fost general de armata, pe bune, la infanterie. Si cum sta el asa semet in fata mea nu pot sa nu remarc ca are pansamente peste tot. Adica pe cap, la coate, la genunchi, soldul il are in ghips. Cu toate astea sta drept. Ca un brad pansat. De ce a ajuns in halu’ asta? El a prins treaba cu universul cuantic, s-a prins ca totul e energie si vibratie si, din cauza asta, a constientizat in mod gresit ca daca obiectele nu exista inseamna ca poate sa treaca prin ele. Si vreo saptamina a tot incercat sa intre prin usi, pereti, geamuri, cu o incapatinare demna de renumele sau. Eu am incercat sa-i explic ca nu e chiar asa. Ca poate intra prin obiecte doar daca isi seteaza constiinta la frecventa corecta. Dar se pare ca nu poate sa compileze informatia. Si de vreo doua zile sta nemiscat in parculet incercind sa ajunga sa vibreze in mod corect, doar-doar da de frecventa corecta. La un moment dat, Napoleon incepe sa vorbeasca fara sa clipeasca: “Stiinta a intrat intr-o noua dimensiune aflindu-se acum la un pas mai aproape pentru a incepe sa inteleaga Big Bang-ul. LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume, a carui activitate principala se axeaza pe cautarea particulei lui Dumnezeu, sau bosonul Higgs, care ar putea explica originea Universului”. “Bravo, Napoleoane”, zic plin de admiratie. “Daca intelegi ce-i cu bosonul ajungi si la frecventa corecta. Si o sa poti sa faci ce vrei tu, sa mergi in ce univers vrei”. Vorbesc singur… Napoleon continua sa priveasca cerul. Gindeste, calculeaza… La un moment dat, motanul Virgil ii sare spectaculos pe ceafa. Napoleon nici nu clipeste. Motanul Virgil are coada in ghips. Ultima data, Napoleon a vrut sa treaca prin zid cu Virgil in brate…
Pandan Bogturu