O întrebare apare obsesiv de când războiul a început în Ucraina: cine va urma dacă Ucraina cade sub cizma rusească? Răspunsul cel mai facil este: Țările Baltice sau România. Cu România poveste este mult mai complicată și datorită sprijinului forțelor aliate. La Cincu un grup de luptă condus de francezi format din 1000 de militari va fi actualizat la 4000 de militari până în primăvara lui 2025.
Generalul francez Loic Girard, locțiitor al comandantului Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est al NATO din România, a anunțat că, pe lângă cei aproximativ 3.000 de noi militari NATO care vor veni în România, majoritatea francezi, în bazele naționale vor fi dislocate și noi echipamente. În acest moment, Grupul de Luptă NATO din România are în dotare 13 tancuri franceze Leclerc, care au fost dislocate la Cincu în ultimii doi ani, sute de mașini blindate și lansatoare de rachete.
Consolidarea direcție operative sud Constanța-Belgrad este esențială fiind considerată calea operativă care poate fi atacată de un invadator. Cât privește nordul Europei acesta este vulnerabil având graniță directă cu Rusia lui Putin și o populației etnic rusă majoritară în unele zone. Orașului estonian Narva, al treilea oraș ca mărime din țară, se află la doar câțiva pași de punctul de trecere a graniței cu Rusia.
Aproape toată lumea de acolo vorbește rusă ca limbă maternă, iar unul din trei rezidenți deține mai degrabă cetățenia rusă decât cea estonă. În 1993, înainte ca țara baltică să adere la Uniunea Europeană și la NATO, membrii consiliului Narva susținuți de Moscova au organizat un referendum privind „autonomia” regională, un cuvânt de referință pentru alinierea la Rusia. Estonia a respins votul, în care rezidenții au susținut propunerea cu o prezență de 54%, ca o amenințare gravă la adresa independenței și integrității teritoriale. Acea fervoare separatistă s-a risipit deocamdată, dar pericolul din Rusia nu.
Podul de frontieră peste râul Narva a fost închis vehiculelor din februarie 2024, și protejat cu piramide de beton antitanc. Să ne aducem aminte că la câteva luni după invazia Ucrainei în 2022, președintele rus Vladimir Putin a descris public Narva, un oraș de 53.000 de locuitori, drept pământ istoric rusesc. Guvernul său a emis de atunci un mandat de arestare pentru prim-ministrul estonian Kaja Kallas pentru ordinele guvernului său de a îndepărta monumentele trupelor sovietice. Ea este singurul lider străin despre care se știe că se află pe lista de urmăriți ai Kremlinului. De la investiții în armată până la eforturi diplomatice și de informații, oficialii estoni și alți oficiali baltici spun că lucrează pentru a face față provocării care se profilează.
Trupe terestre ale altor membri NATO, inclusiv SUA, au fost dislocate în Țările Baltice din 2017 și întărite după invadarea Ucrainei. Numărând aproximativ 5.000 de membri în serviciu în total, ei sunt mult prea puțini pentru a rezista unui ”impuls militar rus” la scară largă. Locuri precum Narva și zona rurală înconjurătoare din estul Estoniei sunt printre cele mai evidente ținte pentru o invazie rusă, la fel ca și „culoarul Suwalki” dintre Polonia și Lituania și zonele de limbă rusă din estul Letoniei. În același timp Marea Baltică este o zonă geopolitică militar importantă. De ce?
Geografia politică a zonei baltice s-a schimbat semnificativ în ultimii 20 de ani. În ciuda profilului de amenințare rusesc în creștere din 2014, Marea Baltică (zonă omoloagă zonei Mediterana-Marea Neagră) a devenit din ce în ce mai aglomerată, ca o rută importantă de transport maritim cu volume mari de trafic de mărfuri. Enclava Kaliningrad, situată pe țărmul Balticii, este adăpostul flotei baltice ruse și al armelor nucleare rusești. Este, de asemenea, un important nod de transport, fiind singurul port baltic al Rusiei care rămâne fără gheață pe tot parcursul anului.
Este, de asemenea, locația unei infrastructuri importante de energie și telecomunicații pentru mai multe țări, inclusiv parcuri eoliene offshore, convertoare de energie a valurilor, conducte de gaz și cabluri de comunicații submarine. Poate mai auziți din când în când că GPS-ul avioanelor care traversează zona de nord a Europei se blochează. Da, pentru că în prezent, garnizoana rusă a forțelor terestre din Kaliningrad are la dispoziție al 142-lea batalion separat de război electronic și al 841-lea Centru de război electronic (unitatea militară 09643). Unitățile sunt înarmate cu sistemul de blocare a comunicațiilor de război electronic Murmansk-BN, care la sfârșitul anului 2018, a intrat în serviciu la Centru 841 de război electronic al flotei baltice din Kaliningrad. Sistemul poate bloca comunicațiile pe toate benzile de unde scurte la distanțe de până la 5000 km.
Batalionul 142 de război electronic este înarmat de asemenea cu sistemele de război electronic Palantin și Krasukha. Rusia a experimentat cu sistemul Tobol EW (război electronic) întreruperea transmisiilor Starlink în Ucraina și acum îl folosește în Kalinigrad. GPS-ul din nordul Norvegiei și Finlanda au suferit întreruperi, avioanele au fost nevoite să navigheze manual, iar utilizatorii de smartphone-uri nu au mai putut avea încredere în hărțile telefonului și în serviciile de localizare.
Perspectiva securității s-a transformat în ultimii 30 de ani. Un scenariu similar s-a derulat în septembrie 2017, în timpul exercițiului militar Zapad al Rusiei în regiunile sale cele mai vestice și din nou în timpul exercițiului Trident Juncture al NATO, desfășurat în Norvegia în octombrie 2018. În 1990, doar Danemarca și Germania erau state membre NATO.
Astăzi, opt din nouă țări care se învecinează cu Marea Baltică sunt membre ale alianței, Rusia fiind singura excepție. Insula suedeză Gotland a îndeplinit un rol strategic important în timpul războiului rece, iar guvernul Suediei se pregătește să sporească prezența militară acolo ca un factor de descurajare pentru un atac rusesc. Aceste evoluții au multe aspecte pozitive din perspectiva NATO: mișcările trupelor sunt mai ușoare și mai rapide pe teritoriul aliat învecinat, iar Marea Baltică în sine este mult mai ușor de controlat.
O Marea Baltică mai aglomerată și mai importantă din punct de vedere strategic crește probabilitatea accidentelor dacă există un nivel mai ridicat de demonstrație de forță navală. De asemenea, oferă mai mulți vectori potențiali de atac pentru sabotajul rusesc. Este nevoie ca NATO să-și îmbunătățească mesajele și semnalizarea către Moscova.
NATO ar trebui să se bazeze pe succesul său folosind semnalizarea strategică asupra amenințărilor nucleare ale Rusiei pentru a-și rafina mesajele și semnalele privind securitatea baltică, pentru a se asigura că Rusia înțelege că activitățile din zona gri vor avea un cost. Aici vorbim de acordurile bilaterale Incident at Sea (IncSea) (care acoperă o serie de riscuri care ar putea apărea pe mare) și care au fost semnate între unele state membre NATO și Rusia în anii 1970 și 80. IncSea oferă un cadru util pentru dialog – deși astfel de conversații productive și cooperante par în prezent foarte îndepărtate.
Asigurarile domnului Grumaz Alexanru[deci nu Alexandru Grumaz – este cumva ungur?] mai mult ne inspaimanta decat ne linisteste.
Pai cum, cu Armata romana si cu grupul de la Cincu, grup de luptă condus de francezi format din 1000 de militari ce va fi actualizat la 4000 de militari până în primăvara lui 2025, putem noi crede ca suntem in siguranta impotriva rusilor?
Articol menit sa ne sperie, terorizeze, asa cum procedeaza pres khazara peste tot in lume.
hai ca ai inceput sa prezinti date adevarate si din partea ailalta. Situatia este rea de tot in ce priveste apararile proprii, adica cu forte armate nationale, atat de catre tarile baltice cat si de Romania. Polonia poate face fata intr-o faza incipienta. Problema este ca pana ce conducatorii scelerati din ambele tabere, Rusia si NATO, vor folosi arme nucleare, frontul, daca Doamne fereste razboiul nedorit Rusia-NATO incepe cumva, este evident ca frontul terestru va fi pe pamant polonez si pe pamant romanesc.
toate planurile sant bune pina cand cade prima lovitura nucleara in bucuresti