Premierul crede că România este groapa cu nisip în care se joacă el cu găletușa și lopățica. După ce o umple de cozonăcei, inimioare și castele strâmbe, își cheamă guvernul să-i admire isprava. Iar guvernul n-are încotro și-i laudă kitschul, căci niciun ministru nu are curaj să-i spună că e o prostie fără seamăn. Nu sunt sigur că e vorba doar de curaj, poate și guvernul e la fel de dus cu mintea și crede că asta este, de fapt, administrarea unei țări. O groapă ici, o groapă colo, după care le umpli la loc și le nivelezi cu piciorul, ca a doua zi s-o iei de la capăt.
Dacă Orban ar fi apărut la televizor sărind coarda sau șotronul, cu șpilhozenul în vine, cred că ar fi fost mai credibil. Atât poate, atât face, iar românul, milos din fire, i-ar fi acordat circumstanțe atenuante și ar fi cerut medicilor un tratament nedureros. Însă Ludovic Orban nu se mulțumește să-și țină inepțiile la el în curte. Le scoate zilnic la plimbare prin Palatul Victoria și apoi le impune ca act de guvernare.
La limita legii și dincolo de ea
Alegerea primarilor în două tururi este marea și nouă obsesie a premierului, dincolo de suprasaturarea ministerelor cu rude peneliste, cu nași, fini și susținători care își cer partea leului. Cerută cu ceva vreme în urmă de către chiar peneliști, alegerea într-un singur tur se dovedește acum a fi neîndestulătoare pentru aceștia. În orașele mari, Cluj sau Timișoara bunăoară, va fi un fiasco pentru partidul lui Orban. Speră, pe de altă parte, să se impună în localitățile mai mici. Este treaba lor, n-au decât să spere. Însă nu asta este problema care-l macină pe liderul PNL și pe stăpânul lui de la Cotroceni, ci modalitatea prin care vrea să impună modificarea legii. Firesc ar fi fost să treacă propunerea prin Parlament, dar aici există pericolul să fie blocată de opoziție, căreia i se adaugă cel puțin UDMR.
Așa că, brusc, premierului i-a venit ideea ca guvernul să-și asume răspunderea. Apoi, dacă propunerea ajungea în Parlament, în mod cert PSD ar fi sesizat Curtea Constituțională și planurile Guwernerului ar fi fost complet date peste cap. Este dovada cea mai clară că Orban știe că depășește limitele, căci modificarea Legii electorale în chiar anul alegerilor este neconstituțională. În plus, există și o recomandare a Curții de la Veneția, care atrage atenția asupra acestor jocuri periculoase. O prevedere de care Orban nu va conține cont, căci Curtea de la Veneția a bună doar de scos ochii PSD când are PNL nevoie.
Uite pensia, nu e pensia
Pe de altă parte, liberalii se plâng că social-democrații le blochează legile în Parlament. Uită însă să spună despre ce legi este vorba, din moment ce nu au venit cu niciuna. Doar și-au angajat răspunderea până acum, fugind practic de orice dezbatere parlamentară. Situația este similară și în cazul desființării pensiilor speciale. În campania elecorală pentru Klaus Iohannis, Rareș Bogdan și Ludovic Orban erau la întrecere care să convingă primul că vor tăia toate pensiile speciale. Absolut toate. Apoi, lucrurile au început să fie nuanțate în așa fel încât de pensiile magistraților să nu se atingă nimeni. Jocul era la risc, pentru că niciunuia dintre aliații PNL din Parlament nu i-ar fi convenit să rămână fără pensie specială. Or pentru ce se zbat senatorii și deputații? Pentru pensie, că doar nu o s-o facă pentru bunăstarea românilor. Și, ca să nu fie lăsat cu ochii în soare de către aliați, Orban preferă să-și promoveze propunerea tot prin asumarea răspunderii. De ce să riște, când e mai simplu să-i mintă pe toți și să-i tragă pe sfoară, pretinzând că este un joc inteligent?
Eu dictez, voi executați!
Nu este singura potlogărie pe care Ludovic Orban o cunoaște. Știe cum să facă și cu desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Tot cu asumarea răspunderii, că e mai simplu. Dacă ar fi trecut-o prin Parlament, primii care i-ar fi sărit în cap ar fi fost cei de la ALDE, al căror sprijin l-ar fi pierdut definitiv. Și poate nu numai al lor. Parlamentul, se vede treaba, va ajunge în scurt timp un muzeu.
Vin senatorii, se întâlnesc cu deputații la o cafea, vizitează locurile în care au lucrat și cam atât. Că Parlamentul României este organul reprezentativ suprem şi unica autoritate legiuitoare a României nu mai contează. Că dispare obligativitatea dezbaterii legilor, Guwernerul voind doar asumarea răspunderii, nici asta nu mai contează. Tot ce contează este că democrația de care lui Iohannis i se umple gura înseamnă „eu dictez, voi executați!” Iar pentru asta avea nevoie de un Orban, care se crede foarte capabil. Este atât de priceput încât nu evoluează dincolo de stadiul de marionetă. Ai fi tentat să crezi că are un joc infantil. În realitate, e un joc prostesc.