Europa nu-și poate permite să se decupleze de China!

Săptămâna trecută, secretarul de stat american Antony Blinken a călătorit la Beijing pentru a se întâlni cu reprezentanți de rang înalt ai guvernului chinez. Primirea sa a fost oarecum glacială, oficialii spunându-i că Statele Unite trebuie să aleagă între o politică de „confruntare sau cooperare” cu China. Dar care este poziția Europei?

În timp ce liderii europeni semnalează că nu doresc să înrăutățească relațiile comerciale cu China, acțiunile încep să vorbească mai tare decât cuvintele.

Săptămâna trecută, Germania a arestat cetățeni chinezi sub acuzația de spionaj. Între timp, Comisia Europeană a deschis o anchetă împotriva platformei chineze de socializare TikTok. A fost o sincronizare ciudată, relatează UnHerd, având în vedere că, recent, Camera Reprezentanților din Statele Unite a adoptat un proiect de lege similar, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la independența Comisiei în materie de politică economică și diplomație.

Consecințele întreruperii accesului la produse chinezești

Cu toate acestea, dacă Europa i-ar alunga pe chinezi de pe continent, economia sa s-ar prăbuși. Este regiunea cea mai dependentă de comerțul exterior din lume. În 2022, importurile au reprezentat mai puțin de 10% din PIB în America de Nord. În Europa,  au reprezentat aproape 47% Bătrânul continent este de aproape cinci ori mai dependent de importuri decât SUA.

Teoretic, economia americană se poate adapta unei rupturi de importurile ieftine din China, chiar și cu o inflație mai mare și o deteriorare a nivelului de trai. Nu este cazul Europei, a cărei economie este cea mai deschisă din lume.

Producția europeană a fost deja afectată de prețurile ridicate la energie cauzate de sancțiunile și contrasancțiunile asociate cu războiul din Ucraina – care nu este în favoarea Europei.  Întreruperea accesului la produsele chinezești – atât la produsele de consum, cât și la inputurile pentru industria europeană – ar afecta ireversibil continentul.

Clasa de mijloc chineză, care se va dubla probabil până la 800 de milioane de consumatori hiperconectați în 2030, reprezintă o piață de neegalat de care companiile europene nu se pot lipsi.

Relația dintre companiile europene și capitalul chinez este de lungă durată. Marile economii ale UE – Germania și Franța – depind în mare măsură de exporturile către China. Europa se confruntă cu inflația, dar China, în plină supraproducție, exportă deflație.

În cele din urmă, costurile decuplării depășesc beneficiile pentru guvernele și întreprinderile europene. Unii politicieni de la Bruxelles promovează strategii “hard” privind comerțul cu China, dar este puțin probabil ca această atitudine să dureze.

Standardele Europei depind de  interconectarea complexă a sistemului economic global. Cel puțin pentru moment, nu există alternativă. Iar cei care doresc o alternativă trebuie să lucreze pentru a o construi, în loc să încerce pur și simplu să distrugă sistemul actual.