Intai a fost povestea cu Elodia, care a tinut prostimea cu sufletul la gura. Cred ca s-a inspirat dupa vorbele scrise pe o masina prafuita: „Elodia e vie. Are araci si struguri”. Un test trecut cu brio de majoritatea celor care isi lasau naivitatea explorata.
Poate de aici i-a venit si ideea de a continua. A mers la cacealma si cu Oltchim. Si uite ca a tinut, caci prostia este abisala. Priceperea lui este asemanatoare cu a taranului care iti vinde cartofi „cu burlan”. Pune burlanul in sac, toarna pietre si cartofi pentru porci, pe margine pune cativa cartofi mai acatarii si gata, scoate burlanul si leaga sacul. Abia acasa vezi cat esti tu de prost si cat e el de smecher. Nu este mai destept decat altii. Dimpotriva. Talentatul George Parker vindea podul Brooklyn, de doua ori pe saptamana, oricarui turist amator sa il cumpere. Arthur Ferguson, mai istet, a vandut Palatul Buckingham pentru 2.000 de lire sterline, turnul Big Ben pentru 1.000 de lire si statuia amiralului Nelson din Piata Trafalgar, pentru 6.000 de lire sterline unor turisti americani. Dupa inchiderea postului OTV, Diaconescu a intrat in criza. Idei mai are, nimic de zis, dar ii lipseste unealta de prostire a mintii. Ca transmite de nu stiu unde, ca din alta tara, ca de pe o platforma online, ca de pe un site deja consacrat. Mai nou, a strecurat deja vorbe ca va transmite dintr-o zona maritima internationala, de pe un vapor. Fraierii deja s-au ambalat. In fond, de ce sa nu il crezi? E inconjurat de admiratori gata sa cumpere, oricand, si ceasul de la Gara de Nord, daca le va spune ca e ceas de mana si ca a apartinut unui stramos de-al lui, de la Caracal. E drept ca nu mai are curelusa, dar la cat a fost de vandut ceasul asta chiar ca merita incercat.
Piti-analist