Nu exista discurs, indiferent cui i-ar apartine, din care sa lipseasca Uniunea Europeana. In viata de zi cu zi a devenit untul de pe paine, cantecul de leagan pentru cei mici, Facerea Lumii si religia politica a unei Romanii care, cred eu, nu mai este asa de sigura ca ii e bine dupa cum ii canta cei de la Bruxelles. Indoctrinarea asta absurda, ca fara Europa am fi ca si inexistenti, capata conotatii care variaza de la hazliu la prostie. Cand, plecand de la Centenarul Marii Unirii, il auzi pe Iohannis spunand ca in 2007 a mai avut loc o Unire, atunci cand ne-am intors in sanul familiei europene, deja te loveste revolta.
Daca deschizi cartea de Istorie, constati ca, in vremea cand Dacia era un stat organizat si puternic, prin restul Europei cu care ne uneste Iohannis formatiunile tribale inca se bateau pentru terenuri, pentru aur si pentru mai multa mancare. Si atunci, despre care familie europeana vorbim?
Fara Nadia, calculatoarele ramaneau repetente
Nu om fi fost noi cei mai mai buni din istorie, dar nici cei mai neajutorati intru totul. Nu avem catedralele impunatoare cu care Europa se faleste si care, ziceti ce-oti zice, pe mine mai degraba ma sperie si ma indeparteaza de Dumnezeu. Avem, in schimb, un Voronet de un albastru inimitabil, unic in lume. Cimitirele noastre nu sunt atat de intesate de arhitecturi mortuare complicate, avem, insa, la Sapanta, singurul cimitir vesel din lume. Noi am descoperit insulina, am avut un Victor Babes greu de egalat, l-am avut pe Petrache Poenaru, ca si pe Coanda. Nu am avut un Rodin, dar l-am dat lumii pe Brancusi. Geniul Brancusi. Industria calculatoarelor – si o spun zambind – tot noi am revolutionat-o, cum am descoperit recent, intr-un clip. Pana la Nadia Comaneci, niciun calculator nu stia sa scrie nota 10. Dupa aia a aflat, dar pentru asta a fost nevoie de un roman.
Totalitarismul european
Bineinteles ca lista cu romani de valoare, de-a lungul timpului, nu se rezuma doar la atat. Avem ce arata, avem ce demonstra. Din pacate, ne izbim de cei care cred ca tot ce inseamna Europa e mai bun. S-a ajuns la o venerare a personalitatilor de la Bruxelles, fapt care, si nu ma feresc sa o spun, pe mine ma ingretoseaza. Convingerea mea este ca niciun politician roman nu crede cu adevarat ceea ce spune. E doar un rol pe care il joaca pentru a-si pastra scaunul. In particular, sunt sigur ca isi recunosc culpele si minciunile, dar e prea tarziu ca sa mai dea inapoi. Exceptiile de la aceasta sarabanda a slugarniciei se numara pe degete. Doar cativa mai au curajul sa iasa in fata si sa declare ca Uniunea ne umileste si se comporta mizerabiul cu noi. Putini sunt cei care acuza ca mai marii de la Bruxelles, fara niciun drept, ne impun reguli idioate, generate de interese lor politice, economice si financiare, cu trimitere evidenta la totalitarism.
Lepadatura politica
Nu am vazut vreun opozant sa ia atitudine in fata criticilor aduse Romaniei de Jean-Claude Juncker, de regula neintemeiate. Niciunul nu a deschis gura cand luxemburghezul cu un trecut invaltorat, schiopatand printre sprituri si afaceri care duhnesc a coruptie, ne reprosa ca slabim lupta anticoruptie. In schimb, domnul acesta a fost amestecat in cele mai mizerabile combinatii de spionaj si evaziune fiscala, planta microfoane in birourile opozantilor si invata marile companii multinationale cum sa stearga urmele banilor care trebuiau impozitati. Cand pupi in bot un semenea personaj care, pe de alta parte, ne atrage atentia ca subrezim statul de drept cu modificarile aduse la legile justitiei, eu ma intreb nu la care stat de drept se refera, ci cat de lepadatura politica poti sa fii?
A bagat valori europene la Gostat
Frans Timmermans, alt personaj lugubru. Ne cearta cu un tupeu rar intalnit. Nimic nu e bun, altul cu poezia statului de drept pe care il periclitam, spre dezonoarea Uniunii Europene. Olandezul nu spune, de fapt, ca lui si compatriotilor le sta in gat portul Constanta, de care nu pot inghiti. Ne bate la talpi cu raportul MCV, o prostie mare cat casa, iar clasa politica romaneasca se bucura ca e unul care ne pune la punct. Nici Mark Rutte, premierul Olandei, nu e prea departe. Ne loveste cu acelasi MCV peste ochi si ne pune in vedere ca n-o sa pupam Schengen. Tot din cauza portului Constanta? Hai s-o dam pe bune! Ati auzit clasa politica romaneasca sa dea in clocot de furie si sa-i reproseze ceva? Ambasada Suediei nu pierde nici ea timpul degeaba. In ziua in care se dezbatea la Senat organizarea Referendumului pentru Casatorie, tocmai isi umplea site-ul oficial cu mesaje pro-homosexualitate, insinuand ca acestea sunt „valori europene”. Nu stiu, nu ma pricep, intreb si eu, or fi alea de care ne vorbeste Iohannis? Sau Ludovic Orban? Sau Barna? Sau Ciolos? Sau chiar si niste dusi cu pluta din PSD?