Timisoara – Capitala Culturala Europeana. Pe langa Bucuresti, au mai fost nominalizate Cluj si Baia Mare. Nu sunt ziarici, asa ca habar n-am ce inseamna sa fii subiectiv sau obiectiv, dar consider ca, luate la un loc, Timisoara, Cluj si Baia Mare nu fac cat o caramida cazuta de pe cazinoul de la Constanta.
Nu poti compara faustica imparatie a Marii cu paraul ala cu nume de tigari proaste. Bega, ba, baiatule, Bega, auzi, Bega! O sa spuneti ca aici vorbim despre atuuri culturale si ca Timisoara e centru multicultural. Perfect. Multiculturalismul Timisoarei incape in cea mai dezmembrata barcuta din Portul Tomis. Pe cateva sute de metri liniari se gasesc Piata Ovidiu, Moscheea ridicata de Carol I, Catedrala romano-catolica Sf. Anton, identica arhitectonic cu Manastirea calugarilor franciscani din Pera, Hotel D’Angleterre, unde a stat Eminescu, in 1882, Cazinoul, Faleza si Casa cu Lei. Multiculturalismul e punctul forte al Timisoarei? Va dau multiculturalism dobrogean cat nu puteti duce! Exilatul Ovidiu e strabunicul literaturii noastre, iar armeanul Zambaccian e fermentul picturii romane. Daca era aleasa sau macar nominalizata Constanta, s-ar fi renovat si Cazinoul. Dar aici e vorba despre fluxuri de bani, nu despre fluxuri marine. Constanta e o margine de Romanie neatractiva pentru sefii externi ai tehnocratilor. Timisoara e o margine de Romanie atractiva pentru sefii externi ai tehnocratilor.
Sa ramanem la bani. La Brancusi. „Cumintenia Pamantului” reprezinta o tema importanta a lui Brancusi, nicidecum o sculptura esentiala a lui Brancusi. In comparatie cu ciclul ce include „Pasarile”, „Cumintenia Pamantului” e asa cum o arata numele. Peggy Guggenheim a fost una dintre numeroasele femei ale lui Brancusi. Gresesc. Brancusi a fost unul dintre barbatii ei. In cartea „Confesiunile unei dependente de arta”, Peggy Guggenheim scrie ca, in ciuda relatiei apropiate, „am ajuns sa ne certam groaznic cand el mi-a cerut 4.000 de dolari pentru <Pasarea in spatiu>”. Mai departe, P.G. povesteste ca „imi spunea Peghita si mi-a zis ca ii placea sa faca lungi calatorii, in care inainte dusese cu el si fete frumoase. Acum voia sa ma duca pe mine. Ii placea, de asemenea, sa mearga la hoteluri foarte elegante din Franta si sa soseasca imbracat ca un taran, iar apoi sa comande cele mai scumpe lucruri posibile.” Pana la urma, P.G. a reusit sa cumpere o „Pasare” mai veche a lui Brancusi, „Maiastra”, cu 1.000 de dolari si a obtinut si „Pasarea in spatiu” dupa ce „am revenit in atelierul lui si am reluat discutia despre vanzare. De data aceasta am stabilit pretul in franci si am economisit 1.000 de dolari.” Asadar, Peggy Guggenheim a luat cu vreo 5.000 de dolari doua „Pasari” ale lui Brancusi. In arta, sincronizarea dintre geniul artistului si flerul colectionarului inseamna totul. Romania a fost intotdeauna cu 50 de ani in urma lui Brancusi. P.G. a cumparat si Victor Brauner, care era „atat de sarac, incat avea grija de pisica lui Yves Tanguy, in timp ce acesta era la Londra. In fiecare zi, Tanguy trimitea o bancnota de o lira pisicii, care ii era destinata lui Brauner.” Azi, Brauner e cel mai bine cotat pictor roman. In 2003, lucrarea „Cazul straniu al domnului K.” a fost vanduta, la Paris, cu 700.000 de euro.
P.S.: Cine credeti ca are Victor Brauner pe pereti? Nu de valoarea „Cazului straniu al domnului K.”, dar are! Potrivit albumului de arta „Victor Brauner – La izvoarele operei”, intocmit de Emil Nicolae si publicat la Editura Hasefer, Adrian Nastase poseda patru lucrari de Victor Brauner – La Contemplation (tus negru pe hartie), Heron din Alexandria (creion pe hartie), alt Heron din Alexandria (acuarela pe hartie) si Compozitie cu Nud (pastel pe hartie).