In fiecare decembrie dam vina pe Ceausescu si pe comunism. Nici ultimul decembrie n-a facut exceptie. Pana prin 2010, acest exercitiu de eliberare a obsesiilor mi s-a parut, cat de cat, de inteles. Recunosc, pana prin 2005 am cultivat chiar si eu, cu o fervoare intrecuta doar de infantilism, teoria comunismului rezidual. Dar cine o face la 30 de ani de la revolutie e un incremenit mai jenibil chiar si decat comunistii injurati in context.
In anii ’75 – ’80, aparatul de propaganda nu mai dadea vina pe Monarhie, pe „partidele reactionare”, pe „regimul burghezo – mosieresc”. Iar „fostii”, cum li se zicea, incetasera si ei, dupa Praga 1968, sa mai creada ca vin americanii. 25 de ani de asteptare le ajunsesera. De la revolutia din ’89 se fac 30 de ani, anul asta. S-au nascut doua generatii. Unii baieti, care erau atunci neinsurati, sunt astazi bunici.
Daca il invinuiesti si acum pe Ceausescu pentru neimplinirile tale inseamna ca meriti sa atarni pe catargul tuturor vapoarelor cu infranti. Decreteii lui Ceausescu au devenit bunici – ce comic suna, intr-o ecuatie legata de represiune si avorturi! Si decreteii sunt de doua feluri. Decreteii care sunt proprietari, adica au mai nimic, si decreteii care n-au nimic, dar datoriile bancare le intretin optimismul. Si ii acuza pe ceilalti decretei de coruptie, pentru ca, in Romania corporatista, romanul n-are voie sa aiba capital si orice afacere fara credit bancar pare dubioasa.
Daca vreti sa jucam in continuare dupa regula „de vina e Ceausescu”, eu ma declar de acord. USR a pierdut majoritatea in Consiliul Local al Primariei de la Sectorul 1, pentru ca un consilier USR a trecut la PSD. Consilierul a fost acuzat ca ar fi turnat la Securitate. La vechea Securitate. Cel mai fraged partid poseda un puiut al Securitatii ceausiste. Securitatea are o capacitate extraordinara de regenerare. Incantator! Am mai scris-o si o voi mai scrie: voi merge si eu in Piata Victoriei cand se va striga „Jos Securitatea!” si „Cu noi e Dumnezeu!”, ca in primavara lui ’90, in Piata Universitatii.
Dar biografia consilierului USR mai contine un detaliu interesant. Useristul votat de lumea subtire din Sectorul 1 a fost, pe vremea lui Ceausescu, bagajist la Hotel Nord. USR e un partid de intelectuali, asa ca locul curierului – bagajist era, desigur, in academia de divertisment nocturn de la Gara. Ce puteai sa faci, inainte de ’90, ca angajat la Hotel Nord? Sa te desavarsesti intelectual. Sa povestesti unde trebuie ce arabi din Regie au mai fost prin barul de noapte si cu ce gagici au plecat fotbalistii dupa terminarea programului, cat mai costa pachetul de Kent si de Wiener Kaffee in zona Garii, si daca infractorul sifonar Marin Capabilu’, zis si Pictoru’ (i-am schimbat porecla, ca poate o mai trai sau o avea urmasi), a agatat vreun fraier cu provocarea „de abia astept sa se schimbe vremurile, ca sa desenez si io un dolar frumos, suplu, sa treaca frontiera!” Mai am o curiozitate. As vrea sa aflu daca domnul consilier USR avea o relatie corecta cu baietii proaspat liberati care „bagau fete pe treaba”.