Anul asta au murit si cativa scriitori.
Presa literara a anuntat cu o intarziere de o saptamana, iar televiziile au aflat, daca au aflat, dupa doua-trei saptamani. Si cand au intrat in posesia stirii, de cele mai multe ori au neglijat-o. Iar fata de alti intelectuali, scriitorii sunt niste privilegiati ai mortii. S-au stins mii de doctori, de profesori, de ingineri, de economisti si n-au prins de veste nici colegii lor. O data la 10 ani, promotiile de intelectuali se strang pentru a aniversa cifre rotunde de la terminarea facultatii si observa ca s-au injumatatit, ca au ramas un sfert, ca mai sunt doi batranei care pleaca tristi acasa, cu tramvaiul. Inainte, se citea rubrica „Decese” dintr-un cotidian central. Venerabilii isi descopereau colegul de amfiteatru intr-un chenar negru. De prin 2000, rubrica s-a imputinat ca salile universitare la intalnirea de 50 de ani. Distributia de presa sufera, batranii decenti nu mai au doi-trei lei mizerabili pentru un ziar, tirajele au scazut, fiindca toti oamenii sub 50 de ani sunt foarte mandri ca ei navigheaza prin neantul netului. Moartea oamenilor cu scoala a devenit o afacere de familie. Poate ca pacientii, subalternii, fostii elevi si studenti, care le datoreaza ceva acestor morti ilustri, ar vrea sa depuna o coroana, o floare sau sa isi ia adio cu o lacrima. Nu e loc. Intelectualii Romaniei sfarsesc in clandestinitate. „Morti ilustri” am scris? Ce idiot sunt! Se zice „celebri” si de celebritate au parte cutitarii, analfabetii incoronati si curvele. E bine, prostoboilor din televizii? Aveti rating? In 2020 — ciuciu rating! Veti fi un fel de desene animate, cu monstri, pentru ca urmatoarea generatie nu va sti sa citeasca nici pe litere ce mazgaliti voi pe burtiere.