1. „O chemare nouă țara o străbate,/ Cincinalu-n patru ani și jumătate!” Poezeaua asta caterincoasă circula din gură în gură, ca gripa, la sfârșitul anilor ’80. Azi ar merge „2000 de cazuri doriți până vineri? Testăm, cu talent, și bătrâni și tineri./ Nu aveți voi cifre cât numărăm noi/ 2000 de cazuri facem până joi.” Guvernule, unde te grăbești? Guvernule, nu vreau să te laud, dar ești prost rău! Guvernule, mă abțin să mai adaug una-alta la acest punct, fiindcă dreptul la cuvânt îl folosesc împotriva deștepților. Când răsuflu spre tine, Guvernule, trebuie să mă autocenzurez, să pun masca peste cuvinte!
2. Totuși, Guvernule, nici nu-ți dai seama ce șansă ai! Guvernule, guvernezi fără Opoziție! USR nu e o opoziție, ci o variantă valahă a organizației care lupta în America împotriva privilegiului alb. La noi, privilegiul alb aparține celor care nu știu să scrie, dar mâzgălesc corect politic pe centurile de socializare. Cât despre PSD, acest partid a intrat în PNL dinainte de Covid. Iar opozanții „negaționiști” din stradă sunt incoerenți, nu au lideri. Jenibilii vociferanți nu cred în Covid. Sunt atei în raport cu molima – Doamne, iartă-mă! – și deșurubați social. Ce mai vrei, Guvernule? Că le ai pe toate, nimic nu îți stă în cale.
3. Ia gândește-te, Guvernule, ce s-ar fi întâmplat dacă mai trăia Vadim și dacă Dan Diaconescu avea voie să facă televiziune și să candideze. Ăștia doi ar fi strâns dilimandroșii în jurul lor și erai, Guvernule, ca un turist care vrea să se odihnească în camping. Muzica zbârnâie, țânțarii îl ciupesc, pe pereții de pânză vântul aduce șervețelele cu care alți vilegiaturiști s-au șters peste tot. Dar turistul nostru stă întins pe saltea, deci, teoretic, se odihnește, nu-i așa? Vadim, Diaconescu și echipa balamucului ambulant nu ar fi luat mai mult de 20%, dar ți-ar fi transformat victoria într-o jale.
4. Iohannis nu-i din filmul ăsta. Sasul elocvent ca un Trabant și-a dorit – și a reușit, până la un moment dat – să facă parte din burghezia habsburgică de la o margine abandonată a Imperiului. Dar, fără să vrea, Iohannis face parte din istoria României.
5. Alegeri online și campanie pe centurile de socializare – să fiți de râs! Centurile de socializare sunt Las Vegas-uri pentru oamenii curioși și cu timp liber. Oameni prăpădiți și cu griji. În țările latine serioase – în Portugalia, de pildă – oamenii prăpădiți nu au griji. Orice amărăștean portughez găsește o bucată de pâine, un pește, un pahar de vinho verde și e fericit. Griji au milionarii. La noi, prăpădiții mor de grija altora pe centurile de socializare.