In ultima vreme s-au inmultit mesajele de SOS la call center-ul Tatalui. Mi-e foame si nu ma ajuta nimeni. Nu am un loc de munca la fel de bine platit ca al vecinului de la 3. Nu mi-au calculat bine pensia, sunt bolnav si nu am prins compensate luna asta.
Ajuta-ma sa prind un loc la bai, macar in noiembrie. Am examene si nu am avut timp sa invat cum trebuie. Nu stiu cine mi-a furat prunele din livada si gainile din batatura. Mi-a intrat viitura in casa. A crescut ROBORUL (stii Tu ce-i aia) si nu mai pot plati ratele la casa. Ma bate barbatul cand se imbata. Am un proces cu varul primarului si n-am bani de avocat bun. Mesajele curg si inrosesc telefonul deja rosu. Centrala de Romania nu este singura care incarca linia. Mai nou au intrat pe fir centralele din Honduras, Venezuela, Guatemala, Africa si Orientul Mijlociu. Toata lumea vrea ceva. Repede. Si la cel mai inalt nivel. Noi aici prin Romania ne-am obisnuit ca atunci cand avem o problema de rezolvat sa ajungem direct la seful cel mare. De ce? Pentru ca, de regula, sefii cei mici, nu stiu sau nu pot sau nu inteleg sau si mai des nu vor sa faca nimic fara o mica sau mare taxa de “indulgenta”. De cate ori nu auziti intrebarea: Bai, tu nu stii pe cineva la institutia x? Cine-i seful? Am o cerere care zace de cateva luni la registratura. Care-i pretul? Vorba aia inteleapta. Pana la Dumnezeu te mananca sfintii. De portofel. Cati dintre noi, procent din populatie, au inteles ca pana sa vina salvarea divina merita sa inceapa sa faca ceva, sa invete ceva. Nu e straniu ca recoltele din camp si roadele copacilor stau neculese din lipsa de forta de munca si oamenii se roaga pentru bani si prosperitate? E adevarat ca Sfantul Augustin ne povatuieste sa ne rugam convinsi ca totul depinde de Dumnezeu. Doar ca tot el continua sfatuindu-ne ca trebuie sa si muncim ca si cum totul ar depinde de noi. Prea mult de procesat cand e asa usor sa platesti pentru o rugaciune. Asa ca robotul Centralei atunci cand cerem bani ne raspunde automat. BOGATIA FARA MUNCA este un pacat social. Si adauga suav un citat din Biblie. Acela care nu este dornic de munca nu va manca. Si daca unii vor sa munceasca si nu au unde? Isi aduna bocceaua si pleaca in pribegie. Asa s-au format coloanele de refugiati care au fortat granitele Europei si mai nou cele din America Centrala care ameninta granitele SUA. De unde atata saracie si disperare? Poate este si vina BOGATIEI FARA MUNCA din aceste zone privilegiate ale lumii unde liderii vremelnici au incurajat tacit pacatele POLITICII FARA PRINCIPII din tarile saracite de democratii de bazar, cu clase politice tolerate sau finantate in numele profitului mare si rapid. Cu cata munca din partea finantatorilor este intrebarea la care raspunsul se gaseste in rezolvarea acestei noi conflagratii mondiale. Care cuprinde lumea “pacatoasa social” de prea multa PLACERE FARA CONSTIINTA, CUNOASTERE FARA CARACTER si STIINTA FARA UMANITATE. Cand liderii acestei lumi inrosesc si ei telefonul inaintea vreunor alegeri robotul le raspunde: Ati pacatuit prea mult cu COMERT FARA MORALITATE. Si apoi adauga suav cu o trimitere la Biblie. Puteti fi siguri ca pacatele voastre va vor gasi. In final, cautand solutii ajungem la ultimul pacat social capital din meniul robotului Centralei: RUGACIUNEA FARA SACRIFICIU. Fireste nu sacrificarea caprei vecinului. Mai degraba renuntare la PLACERILE FARA CONSTIINTA. (Cele 7 pacate sociale au fost definite prima data de Frederick Lewis Donaldson la Westminster in 20 martie 1925. Ele sunt atribuite eronat lui Gandhi. El le-a publicat in octombrie 1925. Plagiatul nu a fost inventat in Romania).