Oficial, etapele realizării reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă au o întârziere de 6 luni, însă, potrivit unor experți din energia nucleară, implicați în proiect, întârzierea ar putea fi de cel puțin 2 ani. În ce privește reactoarele modulare, pe care Sebastian Burduja le și vede producând în forță în 2030, acestea nici măcar nu sunt în fază incipientă, punându-se sub semnul îndoielii chiar și continuarea cu NuScale.
Obligată de UE să închidă rapid termocentralele pe cărbune, fără nicio negociere sau opoziție din partea autorităților noastre, România se află într-o cursă contracronometru infernală, pentru a pune în loc capacitățile de producție în bandă pentru securizarea sistemului energetic.
În afară de anunțurile triumfaliste despre viitoare proiecte eoliene și solare, nimic nu este pregătit să demareze. Chiar și în cazul eolienelor și a fotovoltaicelor sunt mari probleme cu amplasarea, având în vedere că Sudul țării este suprasaturat și nu mai permite instalări noi, dar mai ales cu racordarea la sistem, dat fiind că fără investițiile de 7 miliarde de euro la Transelectrica, sistemul cade, răpus de dezechilibrele energiei intermitente din regenerabile.
Timpul este extrem de scurt, dat fiind că, la sfârșitul anului viitor, rămânem și fără reactorul 1 de la Cernavodă, care va intra în modernizare pentru cel puțin doi ani, în scenariul optimist. Asta înseamnă un minus de încă 700 de MW în sistem, pe care nu le poți înlocui cu panouri fotovoltaice. De centrala pe gaze de la Mintia nu se mai aude nimic, iar acolo, pe lângă construcția în sine a obiectivului, este nevoie de investiții ale Romgaz în noi conducte de gaze pentru a racorda centrala și, mai ales, de gazele din Marea Neagră, despre care nici măcar nu se mai discută. Despre cele două grupuri pe gaze de la Turceni și Ișalnița aflăm că finalizarea (și aceasta teoretică) s-a devansat cu un an, astfel că abia în 2027 ar putea produce energie. Ceea ce înseamnă că în 2026, sistemul energetic național intră fix în colaps.
Se flutură miliardele
Ambasadoarea SUA la București a anunțat recent că Statele Unite vor finanța SMR-urile de la Doicești cu 4 miliarde de dolari. Finanțarea SUA înseamnă participarea obligatorie a firmelor americane și mai înseamnă, evident, că sunt bani pe care România îi împrumută și pe care trebuie să-i ramburseze cu dobânzile aferente, și, mai ales, să ofere garanții. În ce privește susținerea politică și financiară de către SUA a SMR-urilor pe care ar urma să le proiecteze NuScale, aceasta se poate schimba în orice clipă.
Deocamdată, așa cum declara Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica, pentru SMR-urile NuScale de la Doicești s-a făcut doar un studiu de prefezabilitate și abia acum urmează să se facă, într-un viitor neprecizat, studiul de fezabilitate. Pentru că s-au tot vehiculat costurile uriașe ale SMR-urilor NuScale, motiv pentru care americanii au și renunțat la proiect, studiul de fezabilitate va fi decisiv. Dacă studiul va releva un cost prea mare pe MW, NuScale va deveni istorie, la fel și cele 4 miliarde de dolari împrumut, promiși de americani. Și, dacă NuScale va deveni istorie, trebuie ca instituțiile statului să-și facă datoria. Și aici vorbim despre suma de 9 milioane de dolari pe care Nuclearelectrica a donat-o firmei private NuScale din SUA, fără niciun contract comercial și fără nicio bază legală, sub pretextul sprijinirii dezvoltării proiectului. Astfel, Curtea de Conturi va trebui să spună cine va recupera acești bani dați de statul român, care este acționar majoritar la Nuclearelectrica.
Întârzieri fatale
În stil tipic românesc, etapele finalizarii reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă au deja o întârziere de 6 luni, iar experții în energie nucleară, implicați în proiect, ne spun că riscurile sunt ca întârzierea să fie de peste 2 ani.
Autoritățile române, în frunte cu ministrul Energiei, Sebastian Burduja, repetă, obsesiv aproape, că reactoarele 3 și 4 vor fi gata în 2030, însă și în programarea oficială finalizarea celor două era la diferență de un an unul de celălalt. În cel mai fericit caz, acestea ar putea intra în producție în 2031-2032. În ce privește SMR-urile NuScale, nici măcar nu există certitudinea că se va continua cu această firmă, mai ales că în România a apărut, de curând, un competitor, care promite costuri mult mai scăzute. Așa că termenul de 2030 pentru SMR-uri este cel puțin fantezist.