Pe langa cutremurele care au zguduit serios justitia de la noi, in lumea magistraturii se mai petrece o „drama” subterana. Este vorba despre deraierea pe o linie moarta a mai multor procurori care, aflati in functii de atata amar de vreme, ajunsesera sa creada ca ei au facut sistemul, ci nu ca sunt creatia acestuia.
Da, ce-i drept, Daniel Morar, Codrut Olaru, Lucian Papici si Doru Tulus au fost, cu toate controversele din jurul lor, niste deschizatori de drumuri in cruciada anticoruptie. Iata insa ca liniile se schimba total in magistratura, ca la hockey, iar cei patru membri marcanti ai asa-numitei „Fratii a procurorilor” au esuat lamentabil, cramponandu-se sa creada ca mai au influenta de alta data. Fara a avea insa puterea de a recunoaste ca s-au jucat prea mult cu focul dosarelor instrumentate la marginea legii si, astfel, au ajuns ca in cele din urma sa se sinucida profesional. Dupa cum este si cazul „ultimului mohican” de la DNA, altadata temutul procuror Doru Tulus.
Jos de pe piedestal
Erau vremuri in care pana si cei aflati de aceeasi parte a baricadei legii, indiferent ca era vorba de anchetatorii din politie sau de judecatorii la care ajungeau dosarele, se temeau de cei din „Fratie”. Puterea si influenta lor era atat de umflata de legendele privind comenzile pe care le executau, incat multi se si considerau bagati la bulau doar atunci cand aflau ca speta lor urma sa fie instrumentata de unul din cei patru. Iar frustrarea celorlalti, care lucrau din greu, chiar daca nu se aflau in lumina reflectoarelor, la cele mai rasunatoare dosare, a crescut simtitor, mai ales ca nici macar nu erau amintiti, la „si altii”, in comunicatele care anuntau destructurarea unei noi grupari mafiote sau retinerea unui politican de marca. Insa respectivii procurori erau greu de dat jos de pe piedestalul pe care fusesera cocotati, mai ales ca partenerii externi ii aveau in fata ochilor doar pe Daniel Morar, Codrut Olaru, Doru Tulus sau Lucian Papici. Iata insa ca mandatele acestora nu au mai fost prelungite si, totusi, exista justitie si dupa ce au ajuns, cu totii, in functii onorabile, dar unde nu mai au puterea de altadata…
Restauratia a esuat!
Se pare ca lovitura prin care si-au facut singuri zob imaginea de procurori aflati doar in slujba legii a fost chiar cramponarea cu care s-au agatat de pastrarea functiilor. Da, au fost acuzati de nenumarate ori ca in anchetele pe care le derulau au recurs la santaj sau au facut intelegeri peste limita legii, dar niciodata un procuror nu o sa fie placut. Insa ceea ce a dus la sinuciderea lor profesionala a fost, de fapt, dupa promisiunile si aranjamentele in care s-au complacut, disperarea cu care continua sa se laude aiurea ca se mai afla la butoanele justitiei. Cum se spune, au imbatranit urat in aceasta meserie, desi nici numarul imens de achitari rusinoase sau viciile de procedura constatate de catre judecatori nu au lasat o impresie prea buna in urma lor. Insa cei din „Fratie” au incercat o adevarata restauratie in magistratura, numai ca prea putini dintre colegi s-au aratat dispusi sa se mai alinieze in spatele lor.
Fumurile lui Tulus
Si nu este decat vina lor ca au ajuns acum pe posturi mai mult decorative, decat operationale. Indiferent ca au fost avansati judecator la Curtea Constitutionala (Daniel Morar) si procuror general adjunct( Codrut Olaru) sau retrogradati simpli sefi de Servicii in cadrul DNA, ca Lucian Papici sau Doru Tulus. De altfel, descrierea pe care unii martori oculari au facut-o scenei in care impresarul Giovanni Becali a rabufnit cand Tulus l-a intampinat cu picioarele pe birou si suflandu-i in nas fumul de la trabuc este relevanta despre cum avea loc o audiere, pe cand acesta din urma era seful Sectiei a II-a penala din DNA. Iar cand Becali i-a cerut sa nu mai fumeze, ca el e bolnav de inima si nu are voie sa inhaleze fum, raspunsul unui procuror sef aflat intr-o postura oficiala ar fi fost unul naucitor: „ Ba, tu esti sanatos la cap? Vrei sa nu mai ajungi acasa din biroul asta?”