Îmi pare tot mai clar, cu fiecare zi scursă și răsfoind presa internațională, că isteria Covid-19 nu-i altceva decât pretextul pentru a crea o dictatură globală. Un casus belli pentru Marele Război care va urma și în care noi, cetățenii, suntem inamicul. Iar obiectivul militar nu poate fi altul decât transformarea noastră a tuturor în sclavi docili și conformi, servind noul „normal”, despre care presa deja a început să bată monedă.
Din Australia și până în Spania, de la Washington la Paris, așa-zisele democrații occidentale au adoptat și dezvoltat modelul chinez de tehnocrație, urmărind crearea unui stat de biosecuritate. Statul corporatist-globalist. În anumite cercuri, se spune despre el că reprezintă viitorul, că va prelua puterea din mâinile politicienilor corupți și nepricepuți, aruncând la groapa de gunoi un sistem de guvernare arhaic. Așa o fi, dar și această nouă construcție tot trebuie să aibă pe cineva în spate, „la butoane”, și mi-e clar că nu poate fi vorba decât despre multimiliardarii lumii, plutocrații care și-au clădit imperiile pe mizeria, exploatarea și asuprirea națiunilor.
Carantina, un fel de detenție fără proces
În viitorul nu foarte îndepărtat, pe măsură ce ne vom îndrepta spre starea finală de supraveghere, fiecare aspect al vieții noastre va fi monitorizat și controlat. Capacitatea de a munci, de a socializa, de a călători, de a desfășura afaceri, de a accesa servicii publice, inclusiv puterea de a achiziționa bunuri și servicii esențiale va fi dictată și restricționată de acest stat-corporatist pe baza statutului nostru de biosecuritate. Sau imunitate, cum îi place lui Bill Gates să spună.
Procesul de transformare a omului nou este în plină desfășurare și numai cine este orb ori ignorant nu-l vede și nu-l simte. Omul de ieri a devenit azi un risc de biosecuritate, și-a pierdut definiția de ființă umană. Ca atare, oricând consideră potrivit, statul-corporatist poate elimina riscul de biosecuritate „izolându-l” într-o tabără militară de carantină controlată. Un fel de detenție fără proces.
Cum putem să ne opunem
Putem, oare, să ne opunem unui asemenea plan din moment ce toată puterea este în mâinile autorităților, iar ele o vor ceda, treptat, corporațiilor globaliste?! Putem, dar nu prin proteste violente. Nu vor funcționa! Violența este limbajul asupritorului, nu al asupritului. El deține controlul asupra utilizării forței și a sparge, a incendia, a lovi îi va permite să exercite mai mult, nu mai puțin, control autoritar asupra cetățenilor. În realitate, ne putem opune dacă refuzăm, în masă, să ne conformăm. Iar dacă nu o facem acum, condamnăm generațiile viitoare la o existență în sclavie.
Țelul pe care îl are „Elita” este de a centraliza toată puterea globală în mâinile sale, dar noi avem obligația să încercăm să construim ceva nou, o societate voluntară. Fără noi, fără obediența pe care se mizează, „Elita” asta n-ar fi decât un grup de plutocrați fără putere. Dacă nu ne supunem, nu există conducători! Dacă le refuzăm sistemul financiar, camăta lor va fi inutilă! Dacă decidem să nu le plătim impozitele, le tăiem exploatarea economică și dacă nu votăm niciodată pentru birocrații lor, nu vom fi de acord cu aristocrația aleasă de ei!
Puterea este în mâinile noastre. Noi suntem oameni de știință și ingineri, doctori și asistente medicale, noi suntem constructori si arhitecti, mecanici și fermieri, noi suntem soldați, ofițeri de poliție, noi le construim fabricile și tot noi știm să lucrăm în ele, noi suntem funcționarii bancari iscuți care le administrează sistemul financiar, noi suntem scriitori, artiști, profesori. Avem toată tehnologia la dispoziție și mai suntem și experți în a o folosi. Este lumea noastră, închiriată de la generațiile noastre viitoare, nu este lumea lor!
Societatea se poate opune jugului ce i se pregătește dacă înțelege că trebuie să creeze, nu să distrugă, să elibereze știința, tehnologia, arta și cunoașterea de controlul lor. Nu suntem doar un grup aleatoriu de atomi. Suntem ființe spirituale suverane. Avem un scop și fiecare viață are o valoare inestimabilă. Stăm împreună sau cădem divizați. Avem de ales, dar să alegem cu înțelepciune.