Un „om al cavernelor” din Serbia s-a vaccinat și îi încurajează și pe alții să o facă.
Obosit de viața în societate, Panta Petrovic a ales distanțarea socială cu aproape douăzeci de ani înainte de epidemia de coronavirus, exilându-se într-o peșteră montană din sud-estul Serbiei.
În timpul unei coborâri în oraș, anul trecut, septuagenarul cu barba lungă descoperă că o epidemie face ravagii. A aflat atunci de Covid-19.
„Virusul nu alege, va veni și în peștera mea”
În ciuda contactului său rar cu oamenii, el s-a vaccinat recent și și-a chemat compatrioții să facă același lucru pentru a se proteja. Bătrânul își petrece cea mai mare parte a timpului bucurându-se de calmul oferit de pădurile muntelui Stara Planina.
Peștera pe care a transformat-o în „casa” sa, accesibilă doar pe o potecă abruptă, este dotată cu șemineu și o cadă veche ruginită transformată în toaletă.
Originar din Pirot, orașul din apropierea „casei sale”, Petrovic a dus o viață de muncitor la negru și a fost căsătorit de mai multe ori, o viață pe care o descrie astăzi drept „agitată”.
„Virusul nu alege, va veni și în peștera mea”, a declarat el. El a adăugat că „nu a înțeles controversa” cu privire la vaccinuri și a spus că are încredere în procedura care „a făcut posibilă eradicarea multor boli în trecut”.
„Vreau să primesc toate cele trei doze de vaccin, inclusiv cea suplimentară. Îi chem pe toți cetățenii să facă același lucru”, spune Panta.
„Nu eram liber în oraș”
Panta Petrovic a apreciat întotdeauna natura și a descoperit treptat că izolarea îi oferea o libertate până acum necunoscută.
„Nu eram liber în oraș. Era mereu cineva în calea mea. Fie te certi cu soția ta, fie cu vecinii, cu poliția”, povestește Petrovic în timp ce își pregătește masa.
„Aici, nimeni de aici nu mă deranjează”, adaugă el. Bătrânul se hrănește în principal cu ciuperci și pești din râurile locale, dar uneori merge în oraș, pe jos, în căutarea hranei aruncate de orășeni.
Mistrețul fără colți de argint
În ultimul timp, a mers mai puțin în oraș, de când lupii i-au ucis mai multe animale pe care le-a ținut lângă peșteră. Apoi a decis să-i adăpostească pe „supraviețuitori” într-o cabană construită la periferia orașului.
Astfel, mai multe capre, găini, aproximativ treizeci de câini și pisici și preferata sa, o femelă de mistreț pe care a botezat-o pe Mara, și-au găsit refugiu acolo.
Petrovic a descoperit-o pe Mara acum opt ani. Era foarte mică, încurcată într-un tufiș. A hrănit-o cu biberonul. Astăzi, Mara are 200 de kilograme și mănâncă mere din mâinile lui Petrovic.
„Ea este totul pentru mine, o iubesc și mă ascultă. Nu există bani care să poată cumpăra așa ceva”, spune el.
„Banii sunt blestemați”
În ciuda alegerii de a trăi singur, Petrovic este orice altceva decât un mizantrop. Este chiar considerat o legendă locală, scrie France 24.
Înainte de a se izola, și-a donat banii către municipalitate, ceea ce a permis construirea a trei podețe în oraș, care toate care îi poartă numele.
„Banii sunt blestemați, îi strică pe oameni. Nimic nu poate corupe o ființă umană precum banii”, a spus el.
Tot la înălțime, Petrovic a amenajat un porumbar. În ciuda vârstei înaintate, se cațără pentru a hrăni păsările cu resturi de pâine strânse din coșurile de gunoi.