Şicanele pe care Erdogan le-a făcut în ultimele zile la adresa celor din UE şi NATO dau multe de gândit. Chiar şi la o posibilă plecare a Turciei din NATO. Şi în SUA se ia în serios această iopoteză.
Elizabeth Shackelford, fost consilier pe politică externă în State, a scris un amplu edotoria despre poziţia radicală a turcilor.
Apropierea lui Erdogan de Putin, un pericol
„Natura antidemocratică a Turciei nu este doar o imagine proastă pentru o alianță care pretinde că este întemeiată pe principii democratice. De asemenea, subminează securitatea NATO.
Turcia își exercită dreptul de veto în cadrul alianței ca o bătălie, trântindu-și aliații pe probleme care nu au legătură pentru a o pedepsi pentru că nu a validat obsesia lui Erdogan de a pedepsi kurzi. Erdogan este de acord cu ceea ce își dorește Erdogan – și asta deseori nu se aliniază cu interesul și securitatea alianței.
NATO, poți face mai bine. La urma urmei, Finlanda și Suedia te curtează. La fel ca Turcia, au militari capabili, profesioniști și geografie strategică, dar împărtășesc și valorile tale, precum democrația și statul de drept.
Este puțin probabil să surprindeți Finlanda sau Suedia închizând adversari politici sau amenințănd jurnaliști. Iar obiecția lui Erdogan la aderarea Finlandei și a Suediei ridică întrebarea de partea cui se află Erdogan.
Alți membri NATO s-au săturat de mult de duplicitatea și jocurile Turciei. Nu este prima dată când scoaterea Turciei din alianță a fost un subiect de dezbatere.
Posibilitatea a fost ridicată după represiunea dură a lui Erdogan în 2016, în urma unei tentative eșuate de lovitură de stat, precum și după ce Turcia a invadat nord-estul Siriei în 2019. Dar, din moment ce NATO nu are niciun mecanism pentru suspendarea sau expulzarea unui aliat, o cale de ieșire nu este clară.
Dacă restul alianței constată că Turcia a încălcat în mod constant principiile NATO, ei pot conveni în unanimitate să retragă Turcia protecțiile prevăzute la articolul 5, suspendând efectiv participarea acesteia și orice asistență pe care o primește din partea NATO.
Niciun aliat nu este aliatul perfect și niciun soț nu este soțul perfect. Un fel de compromis și înțelegere este întotdeauna necesar.
În cele din urmă, depinde de NATO să decidă dacă Turcia merită angajamentul formal de apărare, dar este o decizie pe care ar trebui să se simtă împuternicite să o ia, decât să accepte alianța așa cum este.
Reevaluarea periodică a valorii și legitimității acestor angajamente nu este nerezonabilă. De fapt, este un semn al unei relații sănătoase„, a scris Elizabeth Shackelford în chicagotribune.com.
Reamintim că Turcia a anunțat pe 13 mai că se opune aderării Finlandei și Suediei la NATO, președintele turc Recep Erdogan acuzând cele două state că găzduiesc „organizații teroriste”.