Seiful Apocalipsei se află la jumătatea distanței dintre Norvegia și Polul Nord, în pustiul înghețat al arhipelagului Svalbard. În el se află cea mai mare bancă de semințe din lume, puse la păstrare în caz de război, pandemie sau alte calamități.
Seiful global pentru semințe din arhipelagul Svalbard, construit în permafrostul de pe insula Spitsbergen, este deschis doar de trei ori pe an, pentru a limita expunerea semințelor din depozite la mediul exterior.
Svalbard –buncărul semințelor și al vieții vegetale
Înființat în 2008, seiful acționează ca o ultimă soluție pentru băncile naționale și regionale de gene și a jucat un rol esențial între 2015 și 2019 în reconstruirea loturilor de semințe deteriorate în timpul războiului din Siria.
Peste 60.000 de eşantioane de seminţe, deţinute de 36 de bănci genetice regionale şi internaţionale, au fost aduse în acest buncăr ascuns într-un munte din apropiere de Longyearbyen, capitala Arhipelagului norvegian Svalbard, pe insula Spitzberg, la o distanţă de aproximativ 1.000 de kilometri de Polul Nord.
România se numără printre țările care participă la proiectul global de prezervare a fondului genetic vegetal. Potrivit site-ului Svalbard Global Seed Vault, Banca de resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava este unul dintre cei 91 de depozitari, care contribuie cu 877 de eșantioane de semințe la Seiful Apocalipsei.
Printre speciile vegetale românești se află grâu, fasole, orz, ovăz, mazăre, secară, ardei, mărar, castravete, dovleac, in, salată, busuioc, mac, pătrunjel, cimbru, muștar, roșii, porumb.
Primul tur virtual în misteriosul buncăr ascuns în munte
Seiful global de semințe din Arctica norvegiană, care a fost lansat în 2008, este închis publicului și este învăluit în mister, devenind subiectul a numeroase teorii ale conspirației pe internet. Acum, pentru a sărbători cea de-a 15-a aniversare a seifului, toată lumea este invitată într-un tur virtual pentru a vedea în interior vasta colecție de mostre.
„Este ca într-o catedrală. Are tavane înalte și, când stai în munte, aproape că nu se aude niciun sunet. Te auzi doar pe tine însuți”, spune Lise Lykke Steffensen, director executiv al NordGen, care este responsabil pentru funcționarea zilnică a seifului, potrivit The Guardian.
„Când deschizi ușa, sunt -18 grade Celsius – standardul internațional pentru conservarea semințelor – adică foarte, foarte rece. Apoi vezi toate cutiile cu semințe din toate aceste țări. Am fost de atâtea ori înăuntru și sunt încă curioasă”, adaugă ea.
Camerele de depozitare sunt situate la circa 100 de metri în interiorul muntelui, sub un strat de rocă de grosimi care variază între 40 și 60 de metri. Muntele este format din permafrost, care menține o temperatură constantă între -3°C și 4°C. Zona de depozitare a semințelor are un sistem suplimentar de răcire, care coboară temperatura la -18°C și o menține constantă.
Banca de semințe este alimentată cu electricitate din localitatea Longyearbyen, dar are și propriile generatoare, în caz de avarie. Zona de depozitare propriu-zisă este formată din trei culoare, fiecare cu dimensiunea de 9,5 x 27 metri. Fiecare dintre aceste trei culoare poate depozita 1,5 milioane de eșantioane de semințe, seiful având o capacitate totală de 4,5 milioane de eșantioane.