Amploarea donațiilor de armament din partea SUA către Ucraina a redus drastic propriile livrări americane. Experții avertizează că există un risc de penurie dacă vor exista mai multe conflicte. Aceștia avertizează că va fi nevoie de timp pentru a înlocui o mare parte din aceste echipamente.
Statele Unite sunt pe cale să lanseze un nou pachet de ajutor de aproape 40 de miliarde de dolari (sau 38,4 miliarde de euro) pentru Ucraina. După ce a fost aprobat de Camera Reprezentanților la 10 mai, proiectul de lege trebuie să treacă acum prin Senat înainte de a fi promulgat de Joe Biden. Acest angajament fără precedent nu este lipsit de consecințe pentru industria americană de armament.
Deja arme în valoare de peste 3,5 miliarde de dolari
Ajutorul este defalcat după cum urmează: 6 miliarde de dolari pentru consolidarea echipamentelor de vehicule blindate și de apărare antiaeriană ale armatei ucrainene, aproximativ 8,7 miliarde de dolari pentru completarea echipamentelor militare americane deja primite de Kiev și încă 11 miliarde de dolari în provizii de urgență pe care Casa Albă le va putea elibera fără undă verde din partea Congresului. Restul de miliarde de dolari votați sunt pentru scopuri non-militare, de ajutor umanitar și economic.
De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, Washingtonul a trimis deja arme în valoare de peste 3,5 miliarde de dolari, in special rachete antitanc Javelin, rachete antiaeriene Stinger, piese pentru obuziere M777 și noile drone kamikaze Switchblade și Phoenix Ghost.
Amenințarea reducerii stocurilor
Amploarea acestor transferuri de arme către Ucraina începe să-i îngrijoreze pe unii parlamentari și experți militari. Aceștia se tem de o reducere îngrijorătoare și de durată a stocurilor de arme americane, în special în cazul unor tensiuni pe alte fronturi, cu Coreea de Nord, Iran sau chiar China.
În centrul preocupărilor se află stocul tot mai mic de rachete americane Javelin și Stinger. Pentagonul nu a mai cumpărat rachete Stinger de aproape 20 de ani, în timp ce producătorul Raytheon a avertizat că stocurile sale de piese de schimb sunt limitate. Mai mult de 1.400 de astfel de rachete antiaeriene, un sfert din stocul american, au fost deja vândute Kievului, informează France 24.
Democratul Adam Smith și republicanul Mike Rogers, doi membri de rang înalt ai Comisiei pentru servicii armate din Camera Reprezentanților, au tras deja un semnal de alarmă. „De aproape două luni cer Departamentului Apărării un plan de refacere a stocului nostru de rachcete Stinger și Javelin”, a declarat Mike Rogers, care l-a avertizat pe șeful Statului Major Întrunit, generalul Mark Milley, cu privire la urgența situației, într-o scrisoare din martie.
„SUA au trimis aproximativ o treime din stocul de Javelin și Stinger”, a calculat Mark Cancian, fost colonel de marină și expert în strategia bugetară a Pentagonului, care este în prezent consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington. El a spus că Departamentul Apărării a confirmat informația.
Lipsa forței de muncă calificate
Problema, spune expertul în armament, este că SUA vor avea nevoie de cel puțin patru ani pentru a-și reface stocurile de rachete antitanc Javelin. Având în vedere că țara produce în prezent aproximativ 1.000 pe an – din care 200 sunt vândute în străinătate – și că Washingtonul a trimis 5.500 în Ucraina, producția va trebui probabil dublată, ceea ce ar putea dura ceva timp pentru a porni, avertizează el.
În acest context, Joe Biden a vizitat, pe 2 mai, uzina Lockheed Martin din Alabama, unde sunt fabricate celebrele Javelin-uri, pentru a-i încuraja pe angajați să muncească din greu. O vizită care ar fi trebuit să pună în lumina reflectoarelor o industrie militară puternică.
Dar realitatea este cu totul alta. Industria americană de armament are un deficit sever de personal și, în multe cazuri, subcontractanții sunt localizați în străinătate, ceea ce face mai dificilă reînarmarea rapidă a americanilor, spune Michael O’Hanlon, director de cercetare în domeniul politicii externe la Brookings Institution din Washington.
„Problema nu constă doar în faptul că firmele de armament întâmpină dificultăți în a convinge persoane să lucreze pentru ele. Problema este că acești oameni nu au oricum competențele necesare. Există un deficit de aproximativ 6 milioane de angajați calificați pentru a menține întreaga economie americană în funcțiune”.
În cadrul Departamentului Apărării, accentul se pune pe găsirea de soluții. Pentagonul organizează întâlniri săptămânale cu companiile din domeniul apărării, în parte pentru a le ajuta să rezolve problemele din lanțurile lor de aprovizionare prin găsirea de noi furnizori pentru piesele rare.
Ucraina, poligon de testare
Alții sugerează diversificarea livrărilor de arme către Ucraina. „Armata americană are o gamă largă de echipamente cu aceleași capacități ca și Javelin”, a declarat Kathleen Hicks, ministrul adjunct al Apărării, pentru săptămânalul britanic The Economist. „Trebuie să continuăm să dăm arme Ucrainei fără să ne punem în pericol securitatea. Va trebui să adaptăm ceea ce le oferim. Putem să le dăm rachete antitanc TOW în loc de Javelin, putem să le dăm obuziere mai vechi în loc de altele mai noi, iar aliații noștri europeni pot face același lucru”, sugerează și Mark Cancian.
Cu toate acestea, atunci când vine vorba de dronele Switchblade și Phoenix Ghost trimise în Ucraina, s-ar părea că războiul este o oportunitate pentru Washington de a-și face o idee mai bună despre modul în care funcționează. „Acestea sunt sisteme noi – sunt aproape experimentale – așa că nu este surprinzător că am trimis aproape tot inventarul nostru”, spune fostul colonel Mark Cancian.
Lichidarea stocurilor de rachete, cum ar fi rachetele Stinger, vechi de patru decenii, ar putea fi, de asemenea, folosită, spun alți observatori, pentru a dezvolta versiuni mai moderne ale acestor arme.
„Problema este urgentă: este vorba despre ceea ce putem face în următoarele 12-14 luni”, răspunde Michael O’Hanlon. „Dar pentru a dezvolta noi sisteme de armament, ai nevoie de cel puțin doi ani și să nu ai probleme tehnologice sau de forță de muncă. Nu este cazul astăzi”.