Nepotul lui Umberto al II-lea, prințul Emanuel-Filiberto de Savoia, atacă în justiție guvernul italian pentru a recupera bijuterii prețioase.
Prințul, singurul nepot în viață pe line masculină al regelui Umberto al II-lea, ultimul rege al Italiei, a demarat proceduri judiciare pentru recuperarea unei casete de bijuterii prețioase, în valoare estimată la 300 de milioane de euro.
Casa de Savoia le pretinde de drept
Ea include 26 de ornamente cu 6.000 de diamante și 2.000 de perle aparținând familiei Savoia, care a domnit în Italia până în 1946.
O primă audiere va avea loc la tribunalul din Roma pe 7 iunie. Descendenții fostei familii regale, copiii și nepoții regelui Umberto al II-lea, cred că această comoară regală este a lor de drept.
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, monarhia italiană a fost abolită prin referendum, iar regele a fost nevoit să abdice, înainte de a pleca în exil în Portugalia.
Membrii Casei de Savoia nu s-au putut întoarce legal în Italia până în 2003.
Îndoiala persistă asupra proprietății reale
Celebrele bijuterii, a căror proprietate nu a fost niciodată clar stabilită, au fost încredințate guvernatorului Băncii Italiei în urmă cu 75 de ani.
Pentru moștenitori, proprietatea respectivă nu a fost niciodată cedată statului italian. Un bilet lăsat de rege, depus împreună cu bijuteriile, îndeamnă ca ele să „fie returnate proprietarului de drept”, scrie Le Point.
„Nu ne interesează valoarea monetară a bijuteriilor. Ceea ce este mai important este valoarea istorică și sentimentală pe care o au pentru familie”, a declarat prințul Emanuel-Filiberto, fiul lui Victor-Emanuel de Savoia, primul rege al Italiei unite.
Bătălia juridică împotriva executivului italian a început în noiembrie 2021, când cererea de restituire a fost oficializată.
Deocamdată, nimeni nu știe ce se va întâmpla cu aceste bijuterii, dacă ar fi returnate urmașilor fostei monarhii italiene. Ferite de ochii lumii, pietrele prețioase nu au fost niciodată expuse publicului, spre deosebire de bijuteriile coroanei britanice.
Pe atunci guvernator al Băncii Italiei în 2006, premierul Mario Draghi evocase posibilitatea de a le expune, fără ca discuțiile să conducă la rezultate concrete.