Industria carboniferă nu este deloc moartă, așa cum le place unora să creadă, și în ciuda ambițiilor climatice afișate la diverse summit-uri. Cu toate acestea, aceste investiții gigantice s-ar putea dovedi riscante.
Pentru a limita creșterea temperaturii medii globale la 1,5 ° C, ONU estimează că producția de cărbune trebuie redusă cu 11% pe an până în 2030.
În ultimul său raport publicat la sfârșitul lunii mai, Agenția Internațională pentru Energie a solicitat, de asemenea, „încetarea imediată a investițiilor în combustibili fosili”. În realitate, țările G20 nu intenționează să se lipsească de această energie ieftină și ușor disponibilă.
Grupul de analiză Global Energy Monitor a repertoriat 432 de noi proiecte de extracție a cărbunelui în întreaga lume, cu o capacitate cumulată de producție de 2,28 miliarde de tone. Suficient pentru a crește producția cu 30% față de nivelul actual și pentru a conduce la emisii de CO2 echivalente cu cele ale Statelor Unite, avertizează ONG-ul american.
China, India, Australia și Rusia reprezintă numai ele 77% din toate proiectele miniere. Dar dacă China produce în principal pentru propriul consum, Australia, Indonezia și Rusia vor polua și în altă parte.
O analiză independentă efectuată de think-tankul Ember estimează că primele două reprezintă 59% din exporturile mondiale de cărbune, care se ridica la 1,25 miliarde de tone în 2020. În total, aceste exporturi generează 3,4 milioane de tone de CO2 pe an, sau 10% din emisiile legate de energie, scrie Slate.
Pentru că, dacă în ce privesc consumatorii, s-au făcut eforturi mari, „până acum au existat puține acorduri obligatorii cu privire la aprovizionarea la nivel global”, deplânge Nicolas Fulghum, analist la Ember.
Și din motive întemeiate: cărbunele este cel mai mare produs de export din Australia, care a generat aproape 55 de milioane de dolari în 2020 (35 de milioane de euro).
Rusia: miliarde pentru transportul cărbunelui în Asia
O sursă majoră de venituri de care aceste țări nu doresc să se lipsească. Potrivit Bloomberg, Rusia va investi 8,2 miliarde de euro în modernizarea căilor ferate destinate stimulării exporturilor de cărbune către Asia.
„Guvernul lui Putin pariază că acest consum de cărbune va continua să crească pe marile piețe asiatice precum China, chiar dacă se diminuează în altă parte”, explică Bloomberg.
Renovarea liniei de cale ferată transsiberiene și a liniei Baikal-Amur, care leagă vestul Rusiei de Oceanul Pacific, va crește capacitatea de transport a cărbunelui la 144 de milioane de tone pe an până în 2024.
Totuși, cel mai rău scenariu pentru ecologiști nu este sigur. „Trei sferturi din proiectele miniere sunt încă în faza preliminară și, prin urmare, sunt susceptibile să fie anulate”, temperează optimist Global Energy Monitor în raportul său.
Pentru Ryan Driskell Tate, autorul principal al raportului, pariul țărilor exportatoare este destul de riscant. „Cererea de cărbune scade și finanțarea pentru noi proiecte se epuizează. Noile capacități vor ajunge într-o lume în care cărbunele este nesustenabil din punct de vedere economic și ecologic”.
China a promis astfel că va scădea ponderea cărbunelui în producția de energie la 14,6% până în 2030, față de 49% astăzi. Dar de la promisiuni la realitate drumul este lung.