Elveția întoarce spatele acordului-cadru cu UE

Elveția a anunțat că a încheiat negocierile privind acordul-cadru instituțional care ar trebui să guverneze relațiile bilaterale cu Uniunea Europeană. Bruxelles, la rândul său, și-a exprimat „regretele” și nemulțumirea.

După luni de tergiversări, Elveția a pus capăt negocierilor privind relațiile sale cu UE, a anunțat guvernul, miercuri 26 mai, deizie care riscă să stârnească mânia Bruxelles-ului.

Într-o conferință de presă, președintele Confederației Helvetice, Guy Parmelin,  a anunțat că țara sa „pune capăt” negocierilor sale privind acordul care vizează standardizarea cadrului legal pentru participarea Elveției la piața unică a UE și instituirea unui mecanism de soluționare a litigiilor.

Acest anunț urmează summitului de la Bruxelles din 23 aprilie dintre Guy Parmelin și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Cele două părți nu au reușit să se pună de acord în ceea ce privesc chestiunile disputate: salarii, libera circulație a persoanelor și ajutor public.

Acest acord instituțional ar fi „adus o schimbare fundamentală în relațiile dintre Elveția și UE”, necesitând un „compromis important” în țara cantoanelor, a explicat ministrul elvețian al afacerilor Externe, Ignazio Cassis, în cadrul aceleiași conferințe de presă.

„Regrete” la Bruxelles

Comisia Europeană, la rândul său, și-a exprimat „regretele”: „Regretăm această decizie, având în vedere progresele realizate în ultimii ani pentru ca acordul-cadru instituțional să devină realitate”, subliniază executivul european într-un comunicat de presă.

Acordul a fost solicitat de mai bine de zece ani de către UE, dar negocierile nu au început decât în 2014. Mai multe puncte ale acordului au continuat să pună probleme la Berna, dar Bruxelles-ul a refuzat orice compromis suplimentar de la sfârșitul anului 2018, scrie France 24.

Domeniul de aplicare al acestui acord-cadru ar fi fost limitat la cele cinci acorduri de acces pe piață existente (libera circulație a persoanelor, transportul terestru, transportul aerian, barierele tehnice în calea comerțului și agriculturii), precum și la acordurile viitoare de acces pe piață (spre exemplu, în domeniul electricității).

Acest acord instituțional este sensibil pentru Elveția, deoarece UE a făcut din semnarea sa condiția prealabilă pentru încheierea oricărui nou acord bilateral de acces pe piață.

Disputele privind ajutorul public și libera circulație

O miză este importantă pentru Elveția: Uniunea Europeană este principalul partener economic al țării alpine, care câștigă un franc din trei din comerțul cu UE.

Dar elvețienii s-au temut că acest text ar afecta protecția salariilor elvețiene, care sunt mai mari decât în ​​UE din cauza costului vieții.

Consiliul federal elvețian a solicitat, de asemenea, clarificări cu privire la alte două puncte: dispozițiile europene referitoare la ajutorul public și directiva privind libera circulație a cetățenilor, care ar putea lărgi în cele din urmă accesul europenilor la prestațiile sociale elvețiene.

„Punctul critic al disputelor cu UE este interpretarea divergentă a liberei circulații a persoanelor. Pentru Elveția, este vorba în principal despre libera circulație a angajaților și a familiilor acestora; pentru UE, este vorba despre libera circulație a tuturor cetățeni ai Uniunii Europene”, explica Ignazio Cassis la sfârșitul lunii aprilie.

Consecințe asupra asistenței sociale

O preluare completă a legislației UE ar fi dus la „o schimbare de paradigmă a politicii de migrație, (…) în plus, aceasta ar avea consecințe pentru asistența socială”, a spus Cassis.

În 2020, țara alpină a avut schimburi de 108 miliarde de franci elvețieni (99 miliarde de euro) în bunuri și mărfuri cu UE, conform înregistrărilor Administrației Vamale Federale, sau 48,2% din totalul exporturilor sale.

Elveția, care se bazează pe un sector farmaceutic puternic, dar și pe o industrie importantă, în special în fabricarea de mașini-unelte și echipamente industriale, menține schimburi strânse cu Germania, cel  mai mare partener al său, dar și cu Italia și Franța.

Țara alpină depinde, de asemenea, foarte mult de UE pentru aprovizionarea sa, cu bunuri de 120 miliarde de franci elvețieni importate anul trecut, sau 66,3% din importurile sale.