Cu doar 6 milioane de locuitori, Turkmenistan, țară situată pe malul Mării Caspice, între Iran, Uzbekistan și Afganistan, este al treilea cel mai mare emițător de metan, un gaz cu efect de seră deosebit de periculos, după Rusia și SUA.
Fosta republică sovietică deține a patra cea mai mare rezervă de gaze naturale din lume. Subsolul său, bogat în trilioane de metri cubi de gaz, a fost exploatat încă din epoca sovietică. Iar o mare parte a infrastructurilor datează din aceeași epocă.
„Poarta Iadului” arde neîntrerupt de 15 ani
După căderea URSS, Turkmenistanul este o dictatură brutală: țara este condusă de Gurbanguly Berdimuhamedow, un autocrat care a dezvoltat un cult al personalității în jurul figurii sale.
Țara nu oferă transparență în ceea ce privește operațiunile sale cu gaze naturale. Potrivit Bloomberg, prevenirea scurgerilor repetate de gaze care provoacă aceste emisii gigantice ar fi relativ ieftină: costurile de astupare sunt de obicei rambursate prin economiile realizate prin vânzarea gazului care ar fi scăpat.
Dar, din punct de vedere financiar, Turkmenistanul nu are de ce să acorde mai multă atenție acestor scurgeri: țara este atât de bogată în gaze încât are mai multe resurse decât poate vinde.
Pentru a avea o idee despre colosala cantitate de gaz din subsolul turkmen, un accident de foraj a creat un crater de 70 de metri diametru în centrul țării, în 1971. Pentru a stopa scurgerea uriașă de gaze, craterul a fost incendiat. Supranumit „poarta Iadului”, el arde fără întrerupere de 15 ani.
Turkmenistanul este ermetic la presiunea diplomatică, așa că soluția pentru a-l forța să-și reducă emisiile ar fi boicotul. Totuși, principalul client al gazelor din Turkmenistan este China, care nu are intenția de a-și opri importurile, ba dimpotrivă.