Monica Macovei a fost procuror. Apoi avocat, ministru al Justitiei si europlamentar. Acum, grija fata de romani o inghionteste sa fie si presedintele tarii. Cu patriotismul ei multilateral nu te joci. Daca eu nu simt nevoia sa ma conduceti, ii atrag eu atentia fostei ministrese, dumneavoastra de ce vreti sa imi fiti presedinte? Pentru ca barbatii sunt, in general, misogini, si vreau sa le demonstrez ca si o femeie poate fi presedinte, raspunde ea aluziv.
Si credeti ca in felul acesta veti fi mai iubita, intreb eu curios. Un misogin adevarat nu uraste femeile mai mult decat se urasc ele intre ele. Nu ma intereseaza asta, vine ea cu o replica taioasa, important este ca, odata ajunsa presedinte, tara sa ma urmeze.
Aoleu!, ma prefac eu speriat de atata autoritate. Nu stiu cum veti ajunge presedinte, pentru ca, deocamdata, vad ca apelati la binevoitori sa doneze bani pentru campanie. In toate tarile occidentale, raspunde ea, aceasta este o practica des intalnita. Insinuati ca devenim occidentali doar prin simplul fapt ca aveti nevoie de banii nostri, intreb eu nevinovat. E vorba de practica, raspunde ea taios. Bine, ii spun, sa admitem ca va dam bani pentru campanie. In cazul in care nu iesiti presedinte ni-i dati inapoi cu tot cu actualizarea ratei de inflatie? Este aberant ce spuneti, devine ea nervoasa. Banii se vor cheltui in campania mea electorala, nu mai dau nimic inapoi. Pai vedeti, doamna, de ce romanii prefera sa joace la 6/49?, continui eu facand pe naivul. Acolo, macar mai au sansa unui castig. Si aici se pot bucura de un castig fabulos, se repede ea la mine. Ia uimiti-ma, reactionez eu. Un presedinte cinstit, asta e castigul!, mi-o tranteste ea cu naduf. Nu va contesta nimeni cinstea, precizez eu, dar vad ca cel mai bine stati la saracie. Deja semanati cu Iliescu, „sarac si cinstit”, postura ce va face neinteresanta. Totusi, chiar credeti ca se vor dona bani pentru dumneavoastra, intreb eu. Cert, pentru ca doar eu pot garanta libertatea justitiei si procese echitabile, scoate ea din traista o fraza sablon, ca la Parlamentul European. Sa ma iertati, dau eu sa ii mai temeperez elanul, dar o spuneti cu atata ardoare de parca idealul romanilor este sa ajunga la puscarie. Oricum, nu cedez, turuie ea in continuare. Tara asta are nevoie de tot ce e mai bun. Doamna, nu ma las nici eu mai prejos, de 25 de ani se fac aceleasi promisiuni de bine. Piata, bunaoara, a fost invadata de homari si maracuja, dar lumea tot la cartofi si tacamuri se repede. Cand voi ajunge presedinte lucrurile se vor schimba, zice ea. Vreti sa spuneti ca vom avea mai multa paine, intreb eu, gandindu-ma ca painea este barometrul bunastarii romanilor. Asa este, raspunde ea, ca presedinte voi da oamenilor mult mai multa paine. In chiftele si parjoale!
(Daca personajul ar fi venit la intalnire, interviul ar fi fost autentic)