Urmând o logică ce nu poate fi deslușită, social democrații își pregătesc programul de acțiuni prin care să demonstreze că, deși în opoziție, încă reprezintă o forță. Nu țin cont, însă, de faptul că sunt izolați în Parlament, că nicio formațiune politică nu îi bagă în seamă. Până și grupul minorităților și al independenților, altminteri partener tradițional în bună parte, este destul de rezervat. Nu s-au purtat negocieri, cum nu s-au purtat nici când PSD a pierdut puterea prin moțiune de cenzură. Acum, când deja vorbește de sancționarea ministrului Vlad Voiculescu printr-o moțiune simplă, Marcel Ciolacu lansează săgeți că ar exista mulți parlamentari liberali care i s-a alătura demersului. Oare?
Liderul PSD nu a învățat nimic din moțiunile anterioare. În guvernarea Orban au mai existat asemenea acțiuni, dar atât timp cât premierul nu a dispus remanierea miniștrilor respectivi, lucrurile au rămas în aceeași formă. Desigur, inițiativa lui Marcel Ciolacu nu trebuie ignorată, dar ar trebui să conștientizeze că schimbarea nu stă în tăria votului PSD, de data aceasta, ci în semnătura lui Florin Cîțu.
A trecut mingea de fileu
Ultima găselniță în materie de opoziție ar fi scoaterea oamenilor în stradă. „Cîțu – vânzătorul României! Abrogarea legii PSD prin care interziceam vânzarea companiilor românești în plină criză este cea mai mare crimă economică! Ne vom opune în Parlament acestei aberații! Și, dacă va fi nevoie, vom protesta și în stradă, alături de toți românii care se opun devalizării celor mai valoroase active ale statului”, preciza Ciolacu. La prima vedere, inițiativa acestuia nu arată rău. Numai că momentul ieșirii în stradă este în contratimp cu evoluția evenimentelor. Mobilizarea din partea PSD nu trebuia să vină acum, ci cu mult timp înainte.
Dezastruoasa gestionare a pandemiei ar fi trebuit să fie principalul motiv. Condamnarea la moarte a pacienților bolnavi de Covid, prin neluarea măsurilor corespunzătoare, sau a celor cărora li s-a refuzat internarea și tratamentul pentru alte afecțiuni, ele însele erau motive pentru a ieși la proteste de stradă. S-a mișcat ceva în acest sens? Nu. Când mingea era la fileu, Ciolacu nu a marcat. Vrea, în schimb, să o facă acum, când mingea a trecut.
Cusut cu ață albă
Prăbușirea economică a României nu i-a trezit liderului PSD fiori de indignare decât pe rețelele de socializare. Creșterea rapidă a numărului de șomeri, la fel. Și tot la fel și cu inflația galopantă. Momentul „Piatra Neamț”, soldat cu zece decese în urma incendiului de la secția ATI, a fost ratat. Nici acum nu se cunosc vinovații, deși lumea îi știe precum le știe și vinovățiile, dar, pentru Marcel Ciolacu, nu a fost suficient pentru a-și mobiliza partidul la proteste de stradă. S-a produs și a doua tragedie, cea de la „Matei Balș”, alte nelegiuiri, alte victime, dar liderul social democrat a direcționat protestele pe o altă cale.
A ieșit Alianța pentru Unirea Românilor în stradă, a ieșit lumea revoltată, fără apartenență politică, mai puțin PSD. Partidul lui Ciolacu a cerut demisia ministrului Sănătății, amenință cu moțiunea simplă, în loc să creeze un curent social împotriva întregului sistem și a ticăloșiilor acestuia. Este atât de cusută cu ață albă strategia social democrată de a nu-și deranja partenerul de înțelegeri de la Cotroceni încât nu mai e nevoie de alte comentarii.
Opoziție pe note false
Nota de patriotism pe care Ciolacu vrea să o imprime protestelor de stradă este lipsită și de valoare, dar și de bun-gust. Pentru simpatizanții social democraților, etalonul patriotismului este altul. Am spus-o și o repet, inițiativa nu poate fi trecută cu vederea. Numai că cetățeanul de rând altfel stabilește prioritățile. Între vânzarea companiilor românești – și nu este prima oară când trece prin așa ceva – și scăderea dramatică a nivelului de trai, va fi cu mult mai preocupat de ce pune în farfurie decât de manoperele guvernului, oricât de tare va încerca Marcel Ciolacu să resusciteze spiritul naționalist. Românul s-a săturat și de unii, și de ceilalți, simțind pe propria piele că sunt toți o apă și un pământ. Lumea deja a început să priceapă unde bate liderul PSD. Pentru el contează mai mult să mimeze opoziția, ca să nu i se reproșeze că doarme, decât să taie răul de la rădăcină. Și atunci, de ce i-ar mai acorda credit?