Klaus Iohannis are două viteze: încet și foarte încet. Cică gândește și e scump la vorbă, de parcă l-a ales lumea pe post de Sfinx în dealul Cotrocenilor. De câte ori iese din muțenie – extrem de rar – încasează o serie de autogoluri pe măsură ce, încet, încet, își dezvăluie o felie de caracter pe care nu mai e în stare să o ascundă: o cantitate imensă de dispreț pentru cei care l-au votat.
Dispreț, pentru că nu l-a văzut nimeni să iasă hotărât la o conferință de presă și să dea cu pumnul în masă după scumpirea mafiotă și din pix a prețurilor benzinei și motorinei – de atunci n-au mai coborât.
Dispreț, pentru că după ani de guvernare cu Orban, Cîțu și Ciucă, președintele nu e în stare să explice românilor de ce șomajul, inflația, facturile de energie – liberalizarea prețurilor de acolo – și obrăznicia aparatului de Stat care se înfruptă din buget înseamnă faliment garantat.
Dispreț, pentru că sasul priceput n-a găsit altceva de făcut decât să promoveze golful într-o Românie, cea mai săracă țară din UE, unde românii sunt jefuiți sistematic de Guvern.
Dispreț, pentru că România este cea mai expusă națiune europeană în războiul din Ucraina, cea mai slab pregătită militar, iar fostul general Ciucă e pe alături de o gândire strategică, dar comandantul suprem i-a dat pe mână țara.
Praf în ochii fraierilor, deoarece Iohannis nu e nici pe departe vreo piesă importantă în geopolitică, e doar sprijinit de un Occident care după ani de zile de dat din coadă în fața Rusiei simte acum cuțitul lui Putin la gât.
Acum, ne asigură cu obrăznicie că „dragii lui liberali” sunt un „partid pentru oameni” și garantează o guvernare competentă, care să ofere “şansa unui succes electoral în 2024”. Cu un Iohannis izolat care trăiește în lumea lui, “statul eșuat” va pedala în gol încă trei ani. O Românie a orbilor, condusă spre nicăieri de un provincial cu aere de upperclassman.