De câte ori îmi cade sub ochi rezultatul alegerilor parțiale, îmi imaginez cum vine țăranul la târg și, la plecare, bagă nasul în ultima dugheană și întreabă: USR aveți? Mai e ceva, zice vânzătoarea, o mână pe fund, cât vă dau? Nu mult, că e cald și se strică repede. Pune de 2 lei și 40 de bani.
2, 4 nu sunt lei, este procentul în care s-a mișcat USR la alegerile locale parțiale. Cât înseamnă 2,4? E ca și cum nici nu ar fi fost prezent pe undeva. Nu a câștigat nimic, niciun loc de primar. A făcut impresie artistică la un consiliul local și cam atât. Ce a câștigat din asta? Este cam tot atât cât ar fi câștigat la loterie cu biletele pe care scrie „mai trage o dată”. Cu tupeul care nu mai amuză, ci deja scârbește, liderul USR găsește explicația. Alta ar fi fost situația dacă alegerile se desfășurau în două tururi. O aiureală mai mare nici că există, Bufniciorul Barna părând a lăsa impresia că se adună scorurile. Nu se adună nimic, nu e cazul, prostia e cuantificabilă după primul tur.
Nu poți să te iei de gusturile omului, dar ce rătăcit al sorții are apetit pentru votul USR? De când se ocupă partidul de irigații, ca să merite vreo atenție? De când și-a făcut USR un țel din a trage apă și curent electric în vreun cătun uitat de lume? Toacă la digitalizare mai abitir decât popa la liturghie pentru babele surde, dar nu știe că pentru țăranul român digitalizarea e o chestiune ce ține de deget, nu altceva. Cu degetul semnează, cu degetul numără banii, cu degetul se scarpină în cap când i se vorbește despre bărbații care vor să nască. Am rezerve că la alegerile anterioare, la parlamentare sau europarlamentare, țăranul român a știut de ce votează USR. A fost un truc prin care fraierul tot fraier a rămas, iar șmecherul politic a ajuns în Parlamentul European. Cu 2,4 la sută USR nu poate schimba nimic. Nici impresia că a pierdut pentru că nu au fost două tururi, și nici imaginea unei șarlatanii pe care cei ce au susținut-o și au votat-o acum nu o mai recunosc.