Ne-am ambalat mai ceva ca o Dacie veche pentru acest congres al PPE ținut la București, dar pe care, să fim sinceri, nicio țară deșteaptă din Vest nu l-a vrut, înțelegând ce efort presupune, în aceste vremuri grele, organizarea unui asemenea eveniment. Occidentalii, ca de obicei, mai șmecheri ca noi, au profitat imediat de oportunitatea ivită și, când PNL s-a băgat ca musca-n lapte oferindu-se să găzduiască 2000+ de „populari europeni”, au și cumpărat biletele de avion. Sau poate că le-am plătit noi, nu știm asta, dar ce știm este că vom deconta mult și bine, de acum încolo, factura dezmățului electoral din aceste zile.

Măcar de-am fi câștigat ceva, nu?! Am văzut, însă, că PR-ul pe bani grei al PNL-ului s-a încheiat așa ne așteptam, fără niciun beneficiu real pentru noi, doar cu ceva mai mulți nervi în traficul bucureștean; un haos suprapus celui cu care, oricum, eram obișnuiți, mulțumim, Nicușoare, că ai rezolvat aglomerația din Capitală, așa cum ai promis acum patru ani!

Revenind, cine a plătit pentru organizarea mega-congresului? Au venit la București mai bine de 2000 de politicieni/reprezentanți ai PPE, din peste 40 de țări, dar, dacă am fi făcut un sondaj de opinie, nu știm câți reușeau să arate pe hartă unde-i România. La Washington, capitala SUA și a întregii lumi libere, datele evenimentelor de acest gen sunt publice și transmise în mod deschis presei. Se cunosc sponsorii, inclusiv cine sunt lobiștii, nimic nu este ascuns din tot ce înseamnă parte financiară.

PPE la București, qui prodest?

Nu ne-am lămurit pe banii cui s-a organizat reuniunea PPE de la București, doar sperăm că nu ai românilor.

Hai să vedem, totuși, cu ce ne-am ales după acest congres – cu promisiuni care nu aduc plusvaloare țării, cu niște vorbe ambalate frumos într-un limbaj diplomatic de top și o etichetă de „fraierii Europei” lipită pe frunte. Când tu, de la presa aservită până la clasa politică plină de tot felul de combinatori, cazi în venerație după un banal manifest PPE care vorbește despre aderarea la Schengen (o luare de poziție care contează fix zero în ecuația votului din Consiliul JAI!), atunci nu poți fi catalogat altfel.

Unde erau europarlamentarii PPE când Austria ne-a blocat accesul în clubul exclusivist al Uniunii Europene? Cum poate influența PPE votul Vienei? În fond și la urma urmei, cine dictează la Bruxelles dacă nu președinții și premierii statelor membre?! Și, atunci, ce valoare poate să aibă manifestul PPE în fața deciziei clare, categorice și asumate de Karl Nehammer – NU pentru România în Schengen!?

Ne-am ploconit în fața Vestului, ca întotdeauna, și am luat aceeași țeapă, ca de obicei, să trăiți, boierilor!

Am rămas cu ceva după acest PPE? Probabil, cu mai puține companii controlate de statul român, dar despre asta o să aflăm în viitorul apropiat, când cine știe ce neplăcută surpriză ne mai așteaptă. Posibil să mai închidem și niște mine, în numele salvării planetei, și vom face asta fără a întreba de ce Germania și Polonia bagă forjă, de doi ani, pe extracția de cărbune. Să nu ne surprindă nici vestea că o să vindem ceva fabrici rămase neprăduite și, bineînțeles, o să dăm bucuroși, în continuare, la preț mic, pe piața liberă europeană, surplusul de energie electrică din sistemul național. Publicația noastră a mai scris despre combinația asta – România vinde curent ieftin și cumpără scump.

Ce-l doare pe Iohannis? Ucraina!

Nu am avut mari așteptări de la el, dar parcă Iohannis s-a întrecut pe sine, zilele astea, în servilism gratuit.

Ca de obicei, ziarele și televiziunile loiale Palautlui Cotroceni au făcut paradă de articole laudative la adresa președintelui; care mai de care a vrut să ia fața cu o dezvăluire fâsâită despre negocieri purtate intens în vederea obținerii unei funcții importante la Bruxelles pentru Klaus Iohannis. Cu ce ne-ar ajuta pe noi asta, când el însuși sfidează România de 10 ani?!

Să apreciem, totuși, corectitudinea Austriei și a Italiei.

Karl Nehammer a venit la București și a fost primit ca un prieten, i s-a pus covorul roșu, presa nu a făcut rabat în laude și aprecieri la adresa importanței sale; de fapt, s-o spunem pe șleau, nici măcar la Viena nu s-a simțit atât de periat precum a fost la București! Dar asta nu l-a împiedicat pe cancelarul austriac să pună virgula după „Schengen” și „România”, arătându-ne unde ne este locul în Europa – la coadă. „Am vorbit foarte deschis despre obiecțiile austriece față de extinderea rapidă a Spațiului Schengen. Poziția Austriei rămâne clară și neschimbată: sistemul Schengen nu funcționează în prezent, prin urmare nu poate fi extins”.

Și, ca orice vătaf, Nehammer a considerat că este momentul să ne reamintească de companiile austriece „puternic implicate în România” și care „creează multe mii de locuri de muncă acolo”. Credeți că l-a pus cineva la colț pentru tupeul maxim cu care a vorbit? Nu! PNL s-a făcut mic, mic, un ghiocel politic, iar Iohannis i-a mai sfidat o dată pe români. În discursul ținut în fața invitaților de peste hotare, președintele nostru s-a apucat să vorbească despre… Ați ghicit, Ucraina! „Nu trebuie să obosim în a le oferi ucrainenilor tot ajutorul de care au nevoie”. Fix de asta aveau nevoie românii! Cu „Slava, Ucraina!” plătim facturile și trecem iarna.

Unde sunt jurnaliștii care au lăcrimat la știrea că Austria semnează manifestul PPE privind aderarea României la Schengen? Am obținut ceva de la Nehammer după ce l-am omenit la București? Măcar un preț decent pentru lemnul românesc care ia drumul Vienei? A negociat ceva Iohannis pentru noi? Nu? Nici nu așteptam!

La fel de corecți au fost și „popularii” italieni – au vorbit în conferința de presă despre ce i-a interesat pe ei la București: adică, despre condițiile în care sunt ținuți italienii condamnați în închisorile din România. Dar, credeți, oare, că Nicolae Ciucă, altfel, o gazdă umilă, cum bine îl știm, a întrebat de muncitorii români plecați în „Cizmă” și neplătiți cu lunile, ținuți în condiții de sclavie medievală pe la fermele din Sicilia? S-au interesat liberalii de soarta badantelor abuzate de tot felul de bătrâni italieni libidinoși și care sunt nebăgate în seamă (în cel mai fericit caz!) de carabinieri când merg să reclame ce au pățit!?

E clar că la București a fost, în aceste zile, un desant al intereselor Occidentului. Rămâne, doar, să descoperim, în lunile care urmează, ce s-a stabilit în spatele cortinei. Cine crede că hienele capitalelor vestice au bătut drumul până aici numai ca să facă poze cu (încă) a noastră „Casa Poporului”, să se gândească de două ori înainte.