Comisia Europeana (CE) a decis trimiterea Romaniei in fata Curtii de Justitie a UE pentru ca nu a adoptat un plan de urgenta conform Regulamentului 994/2010 privind securitatea aprovizionarii cu gaze naturale.
Reprezentantii CE au precizat ca regulamentul are ca obiectiv garantarea faptului ca statele membre sunt bine pregatite pentru a face fata unor eventuale intreruperi ale aprovizionarii. In acest scop, statele membre trebuie sa elaboreze, printre altele, planuri de urgenta si sa le notifice CE. Un plan de urgenta stabileste masurile si procedurile care intra in vigoare in cazul intreruperii aprovizionarii cu gaze si care sunt bine coordonate cu statele membre vecine. Statele membre au avut obligatia de a adopta aceste planuri pana la data de 3 decembrie 2012. In noiembrie 2013, Comisia a trimis Romaniei o scrisoare de punere in intarziere (avertizand asupra declansarii infringement-ului), deoarece tara noastra nu a adoptat un plan national de urgenta. In noiembrie 2014, Comisia a emis un aviz motivat, deoarece Romania era inca in neconformitate cu regulamentul privind securitatea aprovizionarii cu gaze. Planul de urgenta inca nu a fost adoptat si acest lucru poate afecta capacitatea Romaniei de a face fata unei posibile situatii de criza.
Obligatii
Regulamentul UE privind securitatea aprovizionarii cu gaze naturale are urmatoarele prevederi:
– creeaza un indicator comun (N-1) pentru a evalua amenintarile grave la adresa securitatii aprovizionarii cu gaze. Se are in vedere situatia in care o instalatie de gaze nationala foarte importanta nu mai functioneaza;
– defineste standardul de aprovizionare pe care tarile din UE trebuie sa-l respecte si sa asigure cel putin 30 de zile de aprovizionare cu gaze pentru gospodariile private si alti consumatori vulnerabili (spitalele);
– solicita statelor membre sa desemneze o autoritate responsabila in mod specific pentru aprovizionarea cu gaze;
– solicita autoritatii sa creeze un plan de actiune preventiv care sa evalueze riscurile legate de aprovizionare si sa propuna masuri preventive, cum ar fi investitiile in conducte noi;
– solicita autoritatii sa elaboreze planuri de urgenta pentru a face fata unei crize. Aceste planuri ar trebui sa includa proceduri specifice aplicabile in cazul unei intreruperi si sa descrie modalitatile de coordonare cu alte autoritati nationale;
– instituie un grup de coordonare pentru gaze, pentru a coordona actiunile si a permite realizarea unui schimb de informatii intre autoritatile nationale si industrie.