Petre Roman a renascut din naftalina in care-si tinea puloverul rosu de la revolutie si a iesit la televizor. Avea o coafura de culoarea „galerie-lemn de nuc”. 700.000 de lei vechi stinghia cu inele, la Valea Cascadelor, in Militari. Ieftina, ca-i din plastic vopsit. Freza lui Petrica imi imaginez ca a costat mai mult. In urma cu vreun an, Roman albise. Acum e maroniu de la frunte pâna la ceafa. In consecinta, il anunt, pentru a doua oara in ultimele sase luni, ca de-abia astept sa-mi inmugureasca si mie parchetul. E cochet, nebunaticul, desi, la vârsta lui, ar trebui sa-i ceara frizerului „tunde-ma scurt, ca am caciula!”. La tocsou, Petrica baga si el pareri despre mitinguri. Nici nu m-ar mira sa-l vad in greva japoneza, cu garou pe brat, ca doar familia sa e de partea poporului inca de pe vremea razboiului antifranchist, când comunistii navaleau calare in bisericile din Spania si „trageau cu mitraliera in obrazul lui Christos”, dupa cum a sustinut un personaj politic al epocii. Nu m-as fi legat de Roman, daca n-ar fi lasat sa se inteleaga ca el i-a vizitat, in 1990, pe grevistii foamei de la Universitate. Petrica, de ce ma obligi tu sa citez din tatal tau, Walter Roman? In memoriile publicate postum, George Macovescu a scris ca Roman al batrân ii povestea, in lungile lor plimbari prin Herastrau, ca „la inceput, ziceam «oameni, fiti comunisti!». Acum spunem «comunisti, fiti oameni!»”. Petrica, fa-te om si nu mai minti ca ai ajuns in Piata Universitatii! Sau poate ca ai uitat si le amesteci. Atunci, apuca-te de indeletniciri specifice vârstei! Vezi ca, dupa Sfântul Dumitru, se pune varza la murat!