Cu autoritatea pe care i-au consolidat-o cele mai recente “succese” de presa, Cornel Nistorescu, in continuare editorialist al fostului ziar „Cotidianul“ (sic!), semneaza un comentariu sarcastic cu privire la noile prezente din consiliile de administratie ale SRTV si SRR. Nici nu stiu ce sa spun mai intii despre acest text: ca transforma (in lipsa de argumentare echilibrata) insinuarea in constatare; ca invectiveaza fosti colegi din presa, dar singurul lucru care „trece“ spre cititor e o forma de invidie imposibil de reprimat; sau ca rationamentele contradictorii au devenit o regula in ce-l priveste pe editorialist? Tocmai din aceasta cacofonie de sentimente si jumatati de idee se naste „regretul“ (va dati seama cit de sincer!) lui Nistorescu cum ca presa româneasca a avut mult de pierdut din cauza indreptarii unora dintre jurnalisti spre orizonturile politicii – intre acestia numindu-i pe Traian Ungureanu sau Sever Voinescu.
De ani se poarta o intreaga discutie in privinta politizarii presei. Culmea este ca pentru actorii acestei dezbateri, indiferent de felul in care s-a schimbat situatia, realitatea nu se dovedeste niciodata multumitoare: daca „trompetele“ lui Basescu parasesc presa nu e bine pentru ca si-au luat tainul, s-au capatuit, le merge bine; daca ramin in mass-media iarasi nu e bine pentru ca polueaza atmosfera „aseptica“ din acest domeniu. Culmea este ca aceia care acuza sint personalitati precum Nistorescu (oare adversitatile politice declarate nu sint si ele o forma de implicare in… politic?) sau oameni care nici macar nu stiu cum e sa ai o opinie proprie, alta in afara celei validate de managementul trustului. Vreti exemple? Le gasiti la Sinteza Zilei & Co. Pe de alta parte, in mod real, in cazul acestor indivizi nici nu poti spune ca ar face jocuri politice: trebuie sa fii mai mult decit pion pentru a putea sa stabilesti reguli, nu doar sa fii folosit. Dezbaterea in jurul candidaturilor pentru consiliile de administratie a fost dominata de acest spectru al politizarii institutiilor publice de radio si televiziune, de ca si cum Alexandru Sassu, ce ocupase functia de presedinte–director general al SRTV, ar fi fost nici mai mult, nici mai putin decit simbolul impartialitatii. Din lupta incinsa de putere si opozitie (care la un moment a clacat) pentru ocuparea posturilor de conducere ale celor doua societati de presa, invingatori au iesit candidatul UDMR, Demeter Andras Istvan pentru SRR si Alexandru Lazescu pentru SRTV.
Imbucurator este ca noul sef al televiziunii publice isi propune sa aduca in emisiuni mai multi specialisti si mai putini politicieni. De potentialul acestei strategii canalele TV de stiri si-au dat seama demult. Si tocmai de aceea au ales sa nu o aplice.
Radu Lilea