*Dupa motiune, doar Berceanu exulta*
Respingerea pamfletului de prost gust pe care PSD l-a denumit „motiune de cenzura“ nu constituie o victorie pentru nici una dintre taberele implicate in acest joc politic. Dimpotriva, fiecare dintre parti isi contabilizeaza acum infringerile. Pentru PD-L, esecul se traduce in destructurarea actiunilor sale. Cele citeva voturi care au facut diferenta nu sint decit o aminare a dezastrului PD-L. Unii pronunta din ce in ce mai des cuvintul „remaniere“, desi intentia de a da o fata noua guvernarii ar trebui sa mai astepte pentru ca impopularitatea actualului cabinet sa nu se transmita intreaga echipei ce va urma. Asta in cazul in care remanierea se va produce curind. Pentru ca una este ce se vorbeste si alta ce ajunge sa se faca. Singurul democrat-liberal caruia cheful pare sa nu i se fi taiat (ba dimpotriva) este Radu Berceanu, spirit energic pentru care situatiile-limita (sau tulburi) inseamna in primul rind adrenalina. De aceea am avut ocazia sa aflam cam cum stau lucrurile in Ministerul Transporturilor cu contractele semnate in timpul lui Ludovic Orban, asta printre ironii, vorbe de duh si atacuri, pentru ca in emisiunea lui Radu Moraru e timp berechet pentru toate. Adica exact ce-i trebuia lui Berceanu animat de un apetit subit pentru „dialog“ cu telespectatorii, de parca ministrul de-abia s-ar fi intors dintr-o vacanta linistita, nu din aventura exotica numita dezbaterea motiunii.
Liberalii si social-democratii acapareaza restul programelor politice TV in dorinta de a capitaliza din timp orice plus electoral. Nu de alta, dar nu stii cum te loveste norocul si ajungi la alegeri anticipate. Pornind de la aceasta premisa la fel de certa ca intuitia lui Geoana, autoritatea lui Ponta in PSD si priceperea lui Crin Antonescu la economie, liderii opozitiei continua sa faca din dorinta de isterizare a populatiei un proiect politic. Lucru care le-a iesit pe sfert: dupa asa-numitul „Mare Miting de la Piata Victoriei“, din 19 mai, nici una dintre miscarile populare nu a mai reusit sa impuna prin anvergura, ci prin gesturile disperate ale manifestantilor si agitatorilor de a atrage atentia prin recuzita, daca numarul nu-i ajuta. Ideea de a pune presiune sociala nu a prins in ciuda insistentelor sefilor de sindicate, efortului „dezinteresat“ al televiziunilor de stiri si sustinerii acordate in primul rind de PSD, iar asta ma pune in dilema: atit de crunta sa fi fost canicula sau un miting bine organizat costa mult mai mult decit credeam?
Radu Lilea