Viorel Lica si Dumitru Cotrau se aflau luni noaptea in curtea unei fabrici din Turda, cautind niste tabla zincata, niste boltari si alte asemenea lucruri pe care intentionau sa le duca acasa, sa le puna pe masa la aia mici. Cei doi erau insotiti, de la o oarecare distanta, de Constantin Vatafu, care avea datoria sa stea de sase si sa fluiere intr-un mod anume in caz ca s-ar fi apropiat vreun paznic, o patrula de politie sau alti indivizi caracterizati indeobste de curiozitate. In timp ce Viorel si Dumitru se speteau cu munca, pe Constantin l-a scapat la pipi. Fiind un tip educat, Constantin nu a vrut sa faca in curtea fabricii, pentru ca a doua zi muncitorii ar fi putut calca pe acolo si si-ar fi murdarit cizmulitele de cauciuc; asa ca a cautat un gard mai ferit, sa faca discret si fara riscul de a fi vazut. Si bine a facut, pentru ca altfel l-ar fi vazut cei trei politisti alertati de paznicul fabricii si s-ar fi facut de ris, ba chiar ar fi putut fi amendat. Cind si-a terminat treaba si i-a vazut, in fine, pe politisti, primul gind al lui Constantin s-a indreptat catre tovarasii sai, carora le-a urat in gind mult succes, dupa care a sters-o imediat acasa sa se roage in liniste pentru ei. Ajunsi la politie, Viorel si Dumitru si-au facut, la rindul lor, griji pentru colegul Constantin: „Ma, oare asta o fi ajuns cu bine acasa?”. Si, dat fiind ca ei nu puteau sa plece de la sectie, i-au rugat pe politisti sa dea o fuga pina acasa la Constantin, sa verifice.