Claudiu M., din Bacau, e un tinar simpatic, proaspat eliberat din penitenciar, unde ispasise o pedeapsa pentru tilharie. Ca multi alti tineri, Claudiu nu este foarte priceput in a-si exprima sentimentele si adeseori foloseste in acest scop o ranga, un cutit sau alte obiecte asemanatoare, ceea ce duce la reale probleme de comunicare cu cei din jurul sau. Intr-o seara de simbata, pe care si-o petrecea in mod placut la circiuma, Claudiu a inceput sa arunce in niste consumatori de la o masa alaturata cu cocoloase de piine – si nu cu cutite sau cu stelute ninja, deci arunca doar pentru a le arata ca ii simpatizeaza. Unul dintre ghemotoace l-a lovit pe Constantin A., tip cu multe calitati (ma rog, e greu de numit vreuna, dar sint sigur ca avea), printre care, insa, nu se numara si simtul umorului – de aici bataia care a urmat. Dupa un schimb de pumni si picioare, Constantin a cedat si a parasit localul – bineinteles, nu fiindca era mai destept, ci doar pentru a-i aduce si pe amicii sai, Ion S. si Adrian C. Flancat de cei doi, Constantin s-a apropiat de masa lui Claudiu si a reluat bataia din punctul in care o lasase putin mai devreme. Mai cu pumnul, mai cu vorba buna, Clau a incercat sa aplaneze conflictul, invocind argumentul ieftin ca un cocolos de piine n-ar fi un motiv suficient de bun pentru o bataie cu cutitele pina la moarte (dupa cum probabil v-ati imaginat, adevaratul motiv pentru care Claudiu voia sa evite o bataie cu cutitele era acela ca el nu avea unul, intrucit avusese un lapsus si-l uitase acasa).
Dupa o scurta bataie lipsita de pitoresc, Claudiu avea sa regrete amarnic acest lapsus. Cit despre Constantin si amicii sai, acestia abia asteapta sa-si faca noi prieteni in penitenciar, sa treaca vremea mai placut.