„Executi sau te executam noi, faci ce ti se spune sau te duci la zbirna!”. Amenintarea asta nu-i din filme, ci din politica si reprezinta ghidul functionarului de stat in capitalism. Cei care nu sint obedienti n-au optiuni, pot lua ascensorul doar in jos. Din punctul asta de vedere, pina si comunismul era mai bun, fiindca se mai gaseau, foarte rar, portite de scapare. Am doua exemple de la inceputul anilor ’80.
1. Directorul unui hotel din provincie, tip bine ancorat in sistem, a plecat in concediu, lasind stabilimentul pe mina adjunctului sau, un chefliu pe care-l cara in spate fiindca era prietenul lui din copilarie. Cind s-a intors — nenorocire! Loctiitorul bezmetic o tinuse numai in jaf si paranghelii, paguba era de peste 200.000 de lei, dar lui isi cumparase 7 costume. Seful dadea din colt in colt. Nu putea sa-si dea afara tovarasul din scoala generala, ca imediat ar fi fost arestat. Dar nici gestiune nu mai avea cum sa-i lase pe mina. Si atunci i-a venit ideea. „Bai, zici ca ai 7 costume? De miine te avansez. Esti sef de receptie! Nu lucrezi cu bani, nu semnezi nimic, defilezi prin hol, elegant, in fiecare zi cu alt costum!”.
2. Un prim secretar cauta un presedinte bun, pentru echipa de fotbal a judetului. I s-a spus ca X e foarte descurcaret, dar are bube mari si apucaturi nasoale, nu iarta nimic, ciordeste pina da boala peste el, asa ca ar trebui legat, nu pus sef de club. „Bine, chemati-l la mine!”. Toata lumea banuia ca i se va infunda, combinagiului. Dar, in loc sa fie arestat, a iesit pe usa presedinte de club si cu grad in militie!