*Statuile din paste litice*
In curtea “Institutului Civilizatiei Megalitice – Ion Gheorghe”, din satul Sarateanca, judetul Buzau, se afla o colectie impresionanta, de peste 1000 de statuete din paste litice. Venite cu mesaj din straistoria acestor meleaguri, povestea lor pare incredibila. Poetul Ion Gheorghe a incercat toata viata „sa le cucereasca un loc in patrimoniul cultural”, dupa cum singur se exprima, dar s-a lovit mereu de argumentul „imbatabil” cu „natura creatoare”, care scuteste de raspunsuri grele. Aceeasi „natura” creatoare care a sculptat si Sfinxul, plus toti megalitii muntilor nostri, toti „mosii” si „babele”, „Dochiile” si „apostolii”, „zmeii” si „imparatii” etc! Statuetele din paste litice au fost repede catalogate drept „concretiuni grezoase” si cu asta i s-a mai atribuit naturii o munca misterioasa si inutila, daca oamenii nu-i pricep mesajele.
Statuetele din paste litice pot fi vazute in curtea casei poetului , unde este si sediul „institutului”, pentru ca niciun muzeu nu s-a aratat interesat, chiar daca istorici si cercetatori de renume, ca Dinu V. Rosetti si Romulus Vulcanescu, le-au recunoscut aportul la mitologia omului autohton, ca izvoare ale basmelor. Asemanarea acestor „concretiuni grezoase” cu statuetele de lut ale neoliticului sint izbitoare. Corpurile sferice si ovale din „beton” preistoric (pasta de ciment natural si argila) formeaza un bestiar mitologic si portrete de basm. „Prototipurile” de columne sacre, menhire, dolmeni, altare, griphoni, sfincsi, harpii, sirene, Madone cu prunci, razboinici purtind coifuri si printi cu capete acoperite de cusme, preoti cu mitre si comanace, toate vin dintr-un trecut atit de indepartat, incit ii sperie pe istorici!
*„Botezul” celor suferinzi*
Copuzu este o localitate intre Slobozia si Urziceni, unde, la miezul noptii de Inviere, are loc un ritual misterios. Oamenii bolnavi sint „botezati” cu alt nume, pentru ca boala sa nu-i mai gaseasca! Acest ritual se desfasoara la numai un kilometru de cetatea Soarelui a regelui Dromichete si in locul unde a botezat intiii autohtoni Sfintul Apostol Andrei, poate de aceea prezinta un amestec de datini dacice si crestinism. Bolnavii aduc la biserica o oala noua, din lut, cu apa neinceputa, ce se pastreaza sub masa altarului pina in noaptea de simbata. Intre timp, isi cauta un nas ortodox si de acelasi sex. La miezul noptii Invierii, cind preotul spune „Veniti de luati lumina !”, in afara bisericii, in dreapta altarului, „nasul” il dezbraca pe cel suferind de hainele „bolesnitii” , il uda cu apa neinceputa si il imbraca intr-o pinza alba (pe care neofitii din primele veacuri crestine erau obligati sa o poarte opt zile, de la botez, ca simbol al curateniei spirituale si trupesti).
Apoi „finul” este imbracat in haine noi, iar nasul ii rosteste numele proaspat dobindit, un nume de sfint, care sa-l ocroteasca de rele si sa-l ajute sa pacaleasca boala. „Nasul” nu rosteste nicio formula de botez crestina si nici nu se anuleaza botezul crestin prin acest ritual, care este o practica magica a preotilor daci, a „apei neincepute”, element principal tamaduitor ramas si in ritualul calusilor. Numele nou este valabil pina ce bolnavul se vindeca, in toata aceasta perioada fiind chemat pe numele dobindit in noaptea de Inviere.